CtEDO 12.10.2000 Auto

AFFAIRE ZURZOLO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ZURZOLO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ZURZOLO c. ITALIA (solicitarea nr. 45087/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 octombrie 2000 DEFINIF 12/01/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Ress președinte Conforti Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Vajić Pellonpä, judecători și domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 19 septembrie 2000, renunță această hotărâre, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care un resortisant italian, dl Domenico Zurzolo, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 5 iunie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 18 decembrie 1998 sub numărul de dosar 45087/98. Reclamantul este reprezentat de domnul Saccomanno, avocat la Rosarno (Regio de Calabre). Guvernul italian ( La 24 martie 1986, reclamantul l-a numit pe dl S. și compania de asigurări F. în fața Tribunalului din Palmi pentru a obține despăgubiri pentru daunele materiale suferite în timpul unui accident rutier. februarie 1987 și 3 iunie 1988 au fost trimise din oficiu. Următoarele trei audieri au avut legătură cu audierea martorilor și admiterea unei competențe. 1989, părțile au obținut o trimitere la 1 decembrie 1989. Această ședință și următoarele cinci au fost revocate din oficiu. La 22 noiembrie 1991, părțile au obținut o trimitere la 8 mai 1992. Un expert a fost numit la 29 ianuarie 1993 și a depus jurământul la 28 mai 1993. După o trimitere din oficiu, la data de 4 februarie 1994 a fost amânată la 29 aprilie 1994 deoarece expertul nu a depus la gref raportul său de expertiză. La 10 iunie 1994, procedura a fost întreruptă deoarece compania de asigurări fusese lichidată. Reclamantul a reînceput procedura la 19 iulie 1994 și la ședința din 13 decembrie 1994 a fost revocată la 21 martie 1995 pentru a permite părților să își prezinte concluziile. La data de 14 decembrie 1995, tribunalul a acceptat cererea reclamantului. Printr-o hotărâre din 15 decembrie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la data de 10 ianuarie 1996, instanța a admis cererea reclamantului. ÎN CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIE Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil 1 din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) mai ales cu privire la această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 24 martie 1986 și s-a încheiat la 10 ianuarie 1996. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 10 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 5 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. Reclamantul solicită, de asemenea, 4 800 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 6 887 804 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului. Interese moratorii 17. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l an începând cu Expiră acest termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Res Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE BURGHESU c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE BURGHESU c. ITALIE (Requête n° 46534/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-07
0,97
AFFAIRE PICCIRILLO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PICCIRILLO c. ITALIE (Requête n° 45878/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE CICCARDI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CICCARDI c. ITALIE (Requête n° 46521/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE (Requête n° 46533/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-12-21
0,97
AFFAIRE MURRU c. ITALIE (N° 3)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MURRU c. ITALIE (n° 3) (Requête n° 45095/98) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2000 DÉFINITIF 21/03/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă