CtEDO 21.12.2000 Auto

AFFAIRE MURRU c. ITALIE (N° 3)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MURRU c. ITALIE (N° 3) (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MURRU c. ITALIA (nr. 3) (solicitarea nr. 459/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 decembrie 2000 DEFINITIVF 21/03/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Murru c. Italia (nr. 3), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Ress președinte Pastor Ridruejo Conforti Caflisch Makarczyk Vajić Pellonpä judecători și din domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 noiembrie 2000, rend la hotărâre, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv un resortisant italian, dl Salvatore Murru ( reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 4 septembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la data de 18 decembrie 1998 sub numărul dosarului 45095/95. Reclamantul este reprezentat de M. P. Stepien Murru, secretar la Beaucourt (Franța). Guvernul italian ( La 15 iulie 1988, reclamantul a fost numit de către domnul și doamna S. în fața Tribunalului din Cagliari pentru a obține un contract de furnizare a forței de muncă și repararea daunelor suferite. Cele 16 audieri care au avut loc între 13 februarie 1989 și 28 septembrie 1995 au fost amânate la cererea părților, patru au vizat o expertiză, una a fost rescrisă deoarece expertul nu a depus la gref raportul său de competență, două au fost amânate din cauza absenței unui martor, două au fost depuse la audierea martorilor și două la admiterea mijloacelor de probă. La 29 martie 1996, procedura a fost întreruptă din cauza decesului avocatului solicitant. Reclamantul a reînceput procedura la 10 mai 1996. La 3 februarie 1997, un nou avocat s-a constituit pentru inculpați. La 23 februarie 1998, părțile au solicitat o rejudecare pentru a-și putea prezenta concluziile. În februarie 1999, ele au obținut o trimitere din același motiv la 29 noiembrie 1999. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul a declarat că durata procedurii a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 iulie 1988 și era încă în curs de desfășurare la 29 noiembrie 1999. La acea dată, Curtea reamintea că, în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 13. Curtea constată că reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, aceasta consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 21 decembrie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-12-21
1,00
AFFAIRE MURRU c. ITALIE (N° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MURRU c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 45091/98) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2000 DÉFINITIF 21/03/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-11-21
0,99
AFFAIRE MURRU c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MURRU c. ITALIE (Requête n° 46514/99) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,99
AFFAIRE MURRU c. ITALIE (n° 4)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MURRU c. ITALIE (n° 4) (Requête n° 44386/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2002-02-12
0,98
AFFAIRE MURRU c. ITALIE (N° 5)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MURRU c. ITALIE (n° 5) (Requête n° 56089/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE SPURIO c. ITALIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SPURIO c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 39705/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă