CtEDO 17.10.2000 Auto

AFFAIRE RETTURA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE RETTURA c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

STRASBURG 17 octombrie 2000 În cauza Rettura c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor L'ampe (secțiunea I), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru, judecători și grefier de secțiune După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 26 septembrie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Luigi Rettura ( La 16 iulie 1993, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului. Ofițerul său, dl U. Leanza, și co-agentul său, dl Esposito, este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. La colțul art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 28 ianuarie 2000, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 10 februarie 2000 și, respectiv, 3 februarie 2000, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 21 decembrie 1981, reclamantul și mama sa, dna G., au intentat în fața tribunalului din Lamezia Terme o acțiune în detenție a unei părți a unui garaj, împotriva dlui L. și a dlui Lamezia Terme, la 2 februarie 1982. După trei audieri, dintre care două au fost din oficiu și una la cererea reclamanților, la 22 februarie 1983 a avut loc o dezbatere privind admiterea mijloacelor de probă. Din cele treisprezece audieri stabilite între 10 mai 1983 și 4 octombrie 1988, trei au fost legate de depunerea documentelor, una a fost consacrată audierii unuia dintre inculpați, două au fost din oficiu, două la cererea reclamanților, una la cererea părții adverse și patru la cererea părților, dintre care una pentru a încerca să ajungă la o soluționare amiabilă. În ianuarie 1989, judecătorul pentru punerea în funcțiune a numit un expert. După patru audieri, dintre care două au fost revocate din oficiu, una la cererea părților, deoarece negocierile erau în desfășurare, iar una pentru că expertul era absent, la 22 mai 1990, reclamanții au solicitat înlocuirea celui care a făcut-o. Judecătorul a numit un alt expert, care nu s-a prezentat la tribunalul din 26 iunie 1990, ci numai la 11 decembrie 1990, data la care a depus jurământul. L La 28 ianuarie 1992, tribunalul a fost suspendat din oficiu la 27 octombrie 1992. La tribunalul stabilit la 25 mai 1993 nu s-a ținut deoarece în acea zi avocații făceau grevă și la tribunal au fost amânate la 22 februarie 1994. Cele patru audieri stabilite între 24 mai 1994 și 22 noiembrie 1995 au vizat o cerere de încuviințarea expertului. La 27 martie 1996, inculpații au solicitat audierea reclamanților. După o audiere amânată la cererea unuia dintre inculpați, la 9 aprilie 1997 s-a desfășurat la inaugurarea reclamantului. La 10 decembrie 1997, judecătorul pentru punerea sub acuzare a respins cererea privind audierea martorilor. Lanțul de prezentare a concluziilor a avut loc la 11 martie 1998. La data respectivă, audierea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 1 aprilie 1999; cu toate acestea, aceaceasta a fost amânată la 13 mai 1999 deoarece cauza a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziona stralcio). La 9 noiembrie 1999, judecătorul a stabilit în amănunt prezentarea concluziilor la 25 ianuarie 2000. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 40558/98, introdusă de M. Retura, guvernul italian oferă acestuia suma de 61 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 60 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține cont de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 61 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 60 000 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având originea cererii nr. 45058/99 pe care am înaintat-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 11. Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 12. Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza din rol ; ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O.O.B. Elizabeth Palm Moduleer Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-04-05
0,97
AFFAIRE C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE C. c. ITALIE (Requête n° 41824/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 En l’affaire C. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis, président
CtEDO 2000-04-28
0,97
AFFAIRE T. c. ITALIE (N° 1)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE T. c. ITALIE (n° 1) [1] (Requête n° 41834/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 En l’affaire T. c. Italie (No. 1), La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM
CtEDO 2000-04-28
0,97
AFFAIRE T. c. ITALIE (N° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE T. c. ITALIE (n° 2) [1] (Requête n° 41836/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 En l’affaire T. c. Italie (No. 2), La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM
CtEDO 2000-04-05
0,97
AFFAIRE CONTE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CONTE c. ITALIE (Requête n° 40979/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 En l’affaire Conte c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis, pré
CtEDO 2000-12-19
0,97
AFFAIRE MARCOTRIGIANO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MARCOTRIGIANO c. ITALIE (Requête n° 44344/98) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2000 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Marcotrigiano c. Italie, La Cour e
Sursă