- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 decembrie 2000
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Marcotrigiano împotriva Italiei
Traducere în română Auto
În cauza Marcotrigiano c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și ai domnului O La 13 ianuarie 1997, Gaetano Marcotrigiano a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44344/98. Guvernul italian (adică . . .) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Invocând art. 6 .1 din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. La 14 decembrie 1999 Curtea a declarat cererea admisibilă.
La 11 ianuarie 2000, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 7 aprilie 2000 și, respectiv, 19 ianuarie 2000, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 29 aprilie 1992, reclamantul a recurs la grefa Tribunalului Administrativ Regional din Puglia pentru a obține anularea actului prin care, ca urmare a mutației reclamantului societății de căi ferate către societatea de ape potabile, aceasta din urmă a refuzat să-i recunoască calificarea superioară pe care o avusese atunci când acesta lucra încă pentru societatea de căi ferate.
În aceeași zi, reclamantul a prezentat o cerere prin care solicita ca data la care a fost stabilită data landului să fie stabilită și a solicitat, de asemenea, suspendarea executării actului în cauză. printr-o ordonanță din 13 mai 1992, Tribunalul Administrativ a respins cererea de suspendare. La 9 decembrie 1998, reclamantul a informat Curtea că dorește să renunțe la procedura națională, societatea apelor potabile recunoscându-i data de 18 Decembrie 1997 calificarea necesară. Decizia menționată i-a fost notificată la 10 februarie 1998. Cu privire la consiliul avocatului său, reclamantul a decis să astepte stabilirea datei la care a fost pronunțată în instanță pentru a comunica instanței renunțarea la procedură.
Ședința a fost stabilită la 22 septembrie 1999. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 44344/98 introdusă de M. Marcotrigiano guvernul italian oferă acestuia suma de 11 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 10 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va face ca soluționarea definitivă a cauzei. În plus, Ö Õ Õ Õ să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu Õ art. 43 Õ 1 din Convenție.
La 19 ianuarie 2000, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de solicitant. Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 11 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 10 000 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având originea cererii nr. 4434 Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul.
În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 10. Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și 62 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 11. Prin urmare, el intenționează să șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza rolului Pred a angajamentului părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 19 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură al Curții Michael O
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE MARCOTRIGIANO c. ITALIE (Requête n° 44344/98) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2000 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Marcotrigiano c. Italie , La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm, présidente , MM. B. Conforti , L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , B. Zupančič , T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 28 novembre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant de cet Etat, M. Gaetano Marcotrigiano (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 janvier 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 13 novembre 1998 sous le numéro de dossier 44344/98. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. Le 14 décembre 1999 la Cour a déclaré la requête recevable.
Le 11 janvier 2000, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 7 avril 2000 et 19 janvier 2000 respectivement, le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
Le 29 avril 1992, le requérant déposa un recours au greffe du tribunal administratif régional des Pouilles afin d’obtenir l’annulation de l’acte par lequel, suite à la mutation du requérant de la société des chemins de fer à la société des eaux potables, cette dernière refusa de lui reconnaître la qualification supérieure qu’il avait eue lorsqu’il travaillait encore pour la société des chemins de fer.
Le même jour, le requérant présenta une demande tendant à ce que la date de l’audience fût fixée. Il demanda également la suspension de l’exécution de l’acte en cause. Par une ordonnance du 13 mai 1992, le tribunal administratif rejeta la demande de suspension.
Le 9 décembre 1998, le requérant informa la Cour de vouloir renoncer à la procédure nationale, la société des eaux potables lui ayant reconnu le 18 décembre 1997 la qualification requise. Ladite décision lui fut notifiée le 10 février 1998. Sur le conseil de son avocat, le requérant décida d’attendre la fixation de la date de l’audience afin de communiquer au tribunal sa renonciation à la procédure.
L'audience fut fixée au 22 septembre 1999. EN DROIT
Le 7 avril 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 44344/98, introduite par M. Marcotrigiano le Gouvernement italien offre de verser à celui-ci la somme de 11 000 000 lires italiennes (ITL), dont 10 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
Le 19 janvier 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant : « J’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 11 000 000 lires italiennes (ITL), dont 10 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 44344/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 19 décembre 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour . Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente