Publicat la 22 mai 2023 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 2933/23 B.R. împotriva Elveției introdusă la 6 ianuarie 2023, comunicată la 3 mai 2023: refuzul asigurării de sănătate de a suporta costurile de tratare a recurentei care suferă de boala rara de amiotropie spinală tip 2 cu medicamentul Spinraza. Medicamentul este foarte costisitor și singurul care este probabil să fie eficient în acest caz. Deși Spinraza a fost autorizat în Elveția și a fost inclus în lista de medicamente care au fost acceptate de polița de asigurare obligatorie în momentul deciziei Curților Naționale, acesta a făcut obiectul unei restricții care, în principiu, exclude acoperirea costurilor pentru pacienții care, cum ar fi reclamanta, necesită o defalcare continuă. Cu toate acestea, în mod excepțional, asigurările de sănătate sunt obligate să acopere medicamente care fac obiectul unei restricții dacă utilizarea medicamentului permite să se ia în considerare un beneficiu ridicat împotriva unei boli care ar putea fi fatală pentru asigurat sau să-i provoace probleme grave și cronice de sănătate și că, în lipsa unui tratament alternativ, nu există un alt tratament eficient autorizat. În conformitate cu jurisprudența Tribunalului Federal, profitul ridicat trebuie dovedit pentru cazul concret al asigurătorului în cauză și, în general, în conformitate cu standardele științifice, astfel încât dovada unui profit într-un caz singular nu este suficientă. În cazul de față, organismele interne concluzionează că administrarea medicamentului nu a fost susceptibilă să confere un beneficiu ridicat recurentei. Acestea au arătat că studiile medicale existente prezentate pe Spinraza nu au putut furniza dovezi științifice privind beneficiul ridicat al medicamentului pentru pacienții care suferă de amiotrofie spinală tip 2 și au necesitat o ventilare permanentă. De altfel, acestea au lăsat deschisă întrebarea dacă tratamentul în cauză aducea un beneficiu ridicat recurentei, deoarece eficacitatea într-un anumit caz nu poate înlocui numai proba generală bazată pe cunoștințe științifice. Prin urmare, acestea nu au examinat efectele pozitive și îmbunătățirea stării sale de sănătate (inclusiv menținerea sau restabilirea unor funcții motrice ale degetelor) susținute de reclamantă după administrarea primelor doze de Spinraza pe care le-a finanțat cu fonduri private. Având în vedere refuzul de a suporta costurile medicamentului Spinraz și concluziile organelor interne în această privință, a existat în speță o încălcare a articolului 3 din Convenția privind protecția vieții private a recurentei, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție? În acest sens, autoritățile elvețiene au examinat în mod corespunzător obiecțiunile recurentei, în special în ceea ce privește eficacitatea medicamentului Spinraza, în special în ceea ce privește eficacitatea medicamentului Spinraza, în măsura în care acest lucru a fost prevăzut de lege. A fost recurenta victima unei discriminări pe baza stării sale de sănătate, contrar articolului 14 din Convenția combinată cu articolele 3 și 8? În special, recurenta a suferit o diferență de tratament față de alți pacienți care suferă de amiotropie spinală pentru care sunt suportate costurile de Spinraza ? Există o diferență de tratament față de pacienții care beneficiază de suportarea costurilor medicamentelor pentru care recurenta a invocat un beneficiu mai mic decât cel al Spinraza (în special anumite medicamente pentru pacienții cu cancer)?
Publié le 22 mai 2023
Requête n
o
2933/23
B.R.
contre la Suisse
introduite le 6 janvier 2023
communiquée le 3 mai 2023
La requête sous l’angle des articles
3, 8 et 14 de la Convention concerne
le refus de l’assurance maladie de prendre en charge les coûts pour le traitement de la requérante souffrant de la rare maladie d’amyotrophie spinale type 2 avec le médicament Spinraza. Le médicament est très coûteux et le seul qui est susceptible d’être efficace en l’espèce.
Bien que Spinraza fut autorisé en Suisse et figura sur la liste des médicaments pris en charge par l’assurance obligatoire au moment de la décision des cours nationales, il fit l’objet d’une limitation qui exclut en principe la prise en charge des coûts pour des patients qui, comme la requérante, nécessitent une ventilation continue. Cependant, à titre exceptionnel, les assurances maladies sont obligées de couvrir des médicaments faisant objet d’une limitation si l’usage du médicament permet d’escompter un bénéfice élevé contre une maladie susceptible d’être mortelle pour l’assuré ou de lui causer des problèmes de santé graves et chroniques et que, faute d’alternative thérapeutique, il n’existe pas d’autre traitement efficace autorisé. Selon la jurisprudence du Tribunal fédéral, le bénéfice élevé doit être prouvé pour le cas concret de l’assuré concerné ainsi que de manière générale selon des standards scientifiques, de sorte que la preuve d’un bénéfice dans un cas singulier ne suffit pas.
Dans le cas d’espèce, les instances internes conclurent que l’administration du médicament ne fut pas susceptible de conférer un bénéfice élevé à la requérante. Elles exposèrent que les études médicales existantes présentées sur Spinraza ne permirent pas d’apporter la preuve scientifique du bénéfice élevé du médicament pour des patients souffrant d’amyotrophie spinale type 2 et nécessitant une ventilation permanente. Du reste, elles laissèrent ouverte la question de savoir si le traitement en question apportait un bénéfice élevé à la requérante car l’efficacité dans un cas particulier ne saurait à elle seule remplacer la preuve générale fondée sur des connaissances scientifiques. En conséquence, elles n’examinèrent pas les effets positifs et l’amélioration de son état de santé (notamment le maintien voire le rétablissement de quelques fonctions motrices de ses doigts) soutenus par la requérante après l’administration des premières doses de Spinraza qu’elle eut financées avec des fonds privés.
1.
Eu égard au refus de la prise en charge des coûts du médicament Spinraza et aux conclusions des instances internes à ce sujet, y a-t-il eu en l’espèce une violation de l’article
3 de la Convention
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée, au sens de l’article
8 §
1 de la Convention
? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire au sens de l’article
8 §
2 de la Convention
?
3.
Sous l’angle procédural, les autorités suisses ont-elles dûment examiné les griefs de la requérante, notamment en ce qui concerne l’efficacité du médicament Spinraza
?
4.
La requérante a-t-elle été victime d’une discrimination fondée sur son état de santé, contraire à l’article
14 de la Convention combiné avec les articles
3 et 8
? En particulier, la requérante a-t-elle subi une différence de traitement par rapport à d’autres patients souffrant d’amyotrophie spinale pour lesquelles les coûts de Spinraza sont pris en charge
? Y-a-t-il une différence de traitement par rapport aux patients profitant de la prise en charge des coûts des médicaments pour lesquels la requérante allègue un bénéfice plus faible que celui de Spinraza (notamment certains médicaments pour patients souffrant d’un cancer)
? Dans l’affirmative, la différence de traitement avait-elle une justification objective et raisonnable
?