Lanewala împotriva Danemarcei

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 45485/99 de Ali LANEPALA împotriva Danemarcei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 19 octombrie 2000 în calitate de Camera compusă de judecători C.L. Rozakis, Președintele A.B. Baka, dna V. Strážnická, P. Lorenzen, M. Fischbach, E. Levits, A. Kovler [Notă1] și E. Fribergh, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 februarie 1998 și înregistrată de Curte la 19 ianuarie 1999, după ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național canadian, care locuiește în Greve, Danemarca. Înainte de Curte, reclamantul este reprezentat de dl Henrik Karl Nielsen, un avocat care practică la Copenhaga.

Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul conduce o mică afacere cu taxiuri. În momentul în care a deținut 3 vehicule și a avut 6 șoferi angajati. La 19 aprilie 1993 unul dintre șoferii angajati a fost oprit de poliție deoarece pneurile din spate ale taxiului nu a îndeplinit anumite cerințe. Pentru această infracțiune, reclamantul, în calitate de proprietar al taxiului, a fost acuzat la 29 aprilie 1993 cu o încălcare a articolului 2 din Legea privind traficul din Danemarca (færdselsloven Un acuzat din 31 octombrie 1994 a fost transmis Tribunalului Orașului Roskilde (retten i Roskilde ) care, la 16 ianuarie 1995, a considerat reclamantul vinovat de acuzațiile aduse împotriva lui și a condamnat-l să plătească o amendă de 350 DDK.

Hotărârea a fost interzisă în fața Curții Înalte a Danemarcei de Est (Østre Landsret În fața Curții Înalte, reclamantul a susținut, printre altele , că art. 2 din Legea privind traficul din Danemarca constituie o regulă care impune răspundere penală strictă, incompatibilă cu reglementările UE privind libera circulație, precum și cu obligația Danemarcei în temeiul articolelor 2 din Convenție. Trei audieri au avut loc ulterior în Curtea Înaltă. La prima audiere din 25 martie 1996, cazul a fost suspendat pentru a clarifica anumite fapte. La a doua audiere din 30 aprilie 1997, avocatul pentru apărare a distribuit o colecție de documente juridice la care a vrut să se refere în argumentele sale de încheiere.

Prin urmare, instanța a suspendat încă o dată cazul. O audiere finală a avut loc la 29 august 1997. Prin hotărârea din 5 septembrie 1997, Curtea Înaltă a susținut hotărârea Roskilde City Court. Reclamantul nu a solicitat permisiunea de a face apel la Curtea Supremă (Højesteret COMPLAINTES Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procesul penal împotriva acestuia nu a fost încheiat într-un timp rezonabil. Reclamantul se plânge în continuare, în temeiul articolului 1 că instanța de judecată nu a fost independentă și imparțială și că hotărârea din Curtea Înaltă nu a avut raționament. În plus, se plânge, în temeiul articolului 6 § 2, că art. 67 § 2 din Legea din Daneză privind traficul și-a încălcat dreptul de a fi presupus nevinovat până când se dovedește vinovat.

În sfârșit, în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4, reclamantul se plânge că hotărârea adoptată de Înaltul Tribunal al Danemarcei de Est implică restricții asupra dreptului său la libertate de circulație. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge de durata procedurii penale În acest sens invocă art. 1 din Convenție și subliniază că cazul său a fost în așteptare pentru mai mult de 4 ani. El susține că acest lucru a fost irezonabil luarea în considerare subiectul cazului. Curtea consideră că nu poate, pe baza dosarului, determina admisibilitatea acestei părți a cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

Reclamantul plânge în continuare, în conformitate cu art. 6 din Convenție, că nu a avut o audiere corectă în fața unui tribunal independent și imparțial, că hotărârea nu a avut raționament și că art. 67 § 2 din Legea din Daneză privind traficul prevede răspundere strictă, încălcând dreptul său de a fi presupus nevinovat. Reclamantul susține, de asemenea, că dreptul său la libertatea de circulație în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 a fost încălcat. Curtea reamintește că art. 1 din Convenție prevede că Curtea poate trata această chestiune numai după epuizarea tuturor măsurilor interne, în conformitate cu normele de drept internațional recunoscute în general.

Potrivit jurisprudenței stabilite, o cerere de concediu de recurs la cea mai înaltă instanță de recurs, în acest caz Curtea Supremă, este un remediu care trebuie solicitat în mod normal în fața Curții poate aborda chestiunea (a se vedea, de exemplu, cererea nr. 41250/98, hotărârea din 21 octombrie 1998, DR 94-A, p.163). În cazul în cauză, reclamantul nu a solicitat permisiunea de a face apel la Curtea Supremă și, prin urmare, nu a epuizat remediile care îi sunt disponibile în temeiul legislației daneze. În plus, o examinare a cazului nu dezvăluie existența unor circumstanțe speciale care ar putea fi absolvit reclamantul, în conformitate cu normele de drept internațional, recunoscute în general, de la obosirea remediilor interne de la dispoziția sa.

În consecință, reclamantul nu a respectat condiția de epuizare a căilor de recurs interne și această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE ÎN ADRIZAREA examinării plângerii reclamantului privind durata procedurii. DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). Atunci când se introduce numele prin intermediul AltS, vă rugăm să eliminați numele judecătorului de substitut, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.)

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 45485/99 by Ali LANEWALA against Denmark The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19 October 2000 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis, President , Mr A.B. Baka, Mrs V. Strážnická, Mr P. Lorenzen, Mr M. Fischbach, Mr E. Levits, Mr A. Kovler , judges , [Note1] and Mr E. Fribergh, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 17 February 1998 and registered by the Court on 19 January 1999, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Canadian national, living in Greve, Denmark. Before the Court the applicant is represented by Mr Henrik Karl Nielsen, a lawyer practising in Copenhagen.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant runs a small taxi business. At the relevant time he owned 3 vehicles and had 6 drivers employed. On 19 April 1993 one of the employed drivers was stopped by the police as the taxi’s rear tyres did not meet certain requirements. For this offence the applicant, as owner of the taxi, was charged on 29 April 1993 with a violation of section 67 § 2 of the Danish Traffic Act ( færdselsloven ). An indictment of 31 October 1994 was forwarded to the City Court of Roskilde ( retten i Roskilde ) which on 16 January 1995 found the applicant guilty of the charges brought against him and sentenced him to pay a fine of 350 DDK.

The judgment was appealed against to the High Court of Eastern Denmark ( Østre Landsret ). Before the High Court the applicant argued, inter alia , that section 67 § 2 of the Danish Traffic Act was a rule imposing strict criminal liability which was incompatible with EU regulations concerning free movement as well as Denmark’s obligation under Articles 6 § 2 of the Convention. Three hearings were subsequently held in the High Court. At the first hearing on 25 March 1996 the case was adjourned in order to clarify certain facts. At the second hearing on 30 April 1997 counsel for the defence distributed a collection of legal documents to which he wanted to refer in his closing arguments. Consequently the court adjourned the case once more.

A final hearing was held on 29 August 1997. By judgment of 5 September 1997 the High Court upheld the Roskilde City Court judgment. The applicant did not apply for leave to appeal to the Supreme Court ( Højesteret ). COMPLAINTS 1. The applicant complains, under Article 6 § 1 of the Convention, that the criminal trial against him was not terminated within a reasonable time. 2. The applicant further complains, under Article 6 § 1 that the trial court was not independent and impartial, and that the judgment in the High Court lacked reasoning. In addition he complains, under Article 6 § 2, that section 67 § 2 in the Danish Traffic Act violated his right to be presumed innocent until proven guilty.

Finally, under Article 2 of Protocol No. 4, the applicant complains that the judgment passed by the High Court of Eastern Denmark implies restrictions on his right to freedom of movement. THE LAW 1. The applicant complains of the length of the criminal proceedings In this respect he invokes Article 6 § 1 of the Convention and points out that his case was pending for more than 4 years. He argues that this was unreasonable considering the subject-matter of the case. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this part of the application and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2. The applicant further complains, under Article 6 of the Convention, that he did not have a fair hearing before an independent and impartial tribunal, that the judgment lacked reasoning and that section 67 § 2 of the Danish Traffic Act provides for strict liability, violating his right to be presumed innocent. The applicant also maintains that his right to freedom of movement under Article 2 of Protocol No. 4 has been violated. The Court recalls that Article 35 § 1 of the Convention provides that the Court may deal with the matter only after all domestic remedies have been exhausted, according to the generally recognised rules of international law. According to established case-law a request for leave to appeal to the highest court of appeal, in this case the Supreme Court, is a remedy that normally must be sought before the Court may deal with the matter (see e.g.

application no. 41250/98, decision of 21 October 1998, DR 94-A, p.163). In the present case the applicant failed to apply for leave to appeal to the Supreme Court and has, therefore, not exhausted the remedies available to him under Danish law. Moreover, an examination of the case does not disclose the existence of any special circumstances which might have absolved the applicant, according to the generally recognised rules of international law, from exhausting the domestic remedies at his disposal. It follows that the applicant has not complied with the condition as to the exhaustion of domestic remedies and this part of the application must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaint relating to the length of proceedings.

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President [Note1] Judges names are to be followed by a COMMA and a MANUAL LINE BREAK (Shift+Enter). When inserting names via AltS please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.)