Grosse împotriva Danemarcei

DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 30285/96 de Ruddy GROSSE împotriva Danemarcei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 2 martie 2000 în calitate de Cameră compusă din B. Conforti, Președintele G. Bonello, P. Lorenzen, dna M. Tsatsa-Nikolovska, A.B. Baka, E. Levits, A. Kovler, judecători și E. Fribergh, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 2 februarie 1995 și înregistrată la 26 februarie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere hotărârea parțială a Comisiei din 9 septembrie 1998, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un național danez, născut în 1942 și trăiește în Hørup Hav, Danemarca.

Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a mutat din Danemarca în Germania în iulie 1980 ca urmare a preluării controlului unei firme situate în Germania. În 1981 a cumpărat o mașină înmatriculată în Germania. La 1 august 1985, reclamantul a fost informat de poliție că a fost acuzat că a importat o mașină înmatriculată germană în Danemarca în conformitate cu reglementările vamale și de înmatriculare aplicabile. La 21 noiembrie 1985 a fost eliberată o ordonanță de confiscare a mașinii de la Tribunalul Orașului Sønderborg. La 29 ianuarie 1986, șeful de poliție din Sønderborg (Politimesteren i Sønderborg) l-a acuzat, printre altele , cu evaziunea taxelor vamale referitoare la presupusul import al mașinii și la utilizarea ulterioară a acesteia în Danemarca.

La 26 martie 1986, reclamantul a fost achitat de acuzațiile, iar aprecierea mașinii sale a fost respinsă de Curtea Orașului. La apelul Curții Înalte a Danemarcei de Vest ( Vestre Landsret ), la 22 septembrie 1986, a condamnat reclamantul și l-a condamnat la o amendă de 26 000 DKK. În plus, reclamantul a fost ordonat să plătească impozitul pe valoarea adăugată în valoare de 6.491 DKK și costurile cauzei. La 8 ianuarie 1987, reclamantul a solicitat Ministerului Justiției să-i acorde permisiunea de a face apel la Curtea Supremă (Højesteret La 3 iunie 1987, Ministerul Justiției a notificat reclamantului că prelucrarea cererii sale de concediu de recurs ar aștepta hotărârea Curții Supreme într-un caz similar, denumit în continuare „Cazul Ryborg”.

În acest caz, Curtea Supremă a solicitat Curții Europene de Justiție să pronunțe o pronunțare preliminară în temeiul articolului 177 din Tratatul UE. În urma hotărârii preliminare din 23 aprilie 1991 de către Curtea Europeană de Justiție în „Cazul Ryborg”, procurorul general ( Rigsadvokaten ) s-a alăturat dlui Ryborg în cererea de achitare în fața Curții Supreme. La 28 august 1991, Curtea Supremă a achitat dl Ryborg de acuzațiile împotriva lui. La 8 februarie 1993, Ministerul Justiției a acordat reclamantului permisiunea de a face apel la Curtea Supremă. Procesul a fost programat pentru a începe la 15 aprilie 1993. La 25 martie 1993, reclamantul a solicitat Curtea Supremă să se pronunțe la Curtea Europeană de Justiție pentru o hotărâre preliminară în temeiul articolului 177 din Tratatul UE cu privire la compatibilitatea cu legislația UE a legislației daneze privind înregistrarea autovehiculelor importate și impunerea taxelor.

La 26 martie 1993, Curtea Supremă a suspendat cazul în așteptarea unui răspuns al Procurorului General. La 13 ianuarie 1994, Procurorul general a susținut că cererea reclamantului ar trebui respinsă. La 19 aprilie 1994, Curtea Supremă a hotărât să nu se dea în judecată Curții Europene de Justiție. La 24 ianuarie 1995, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții Înalte din 22 septembrie 1986 și a constatat astfel că reclamantul a fost vinovat de încălcarea acuzațiilor aduse împotriva lui. COMPLAINTĂ Reclamantul plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că cauza penală împotriva acestuia nu a fost stabilită într-un timp rezonabil. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, de durata procedurii privind stabilirea acuzațiilor penale împotriva acestuia.

Părțile convin că procedura a început la 1 august 1985 și s-a încheiat la 24 ianuarie 1995. Prin urmare, acestea au durat un total de 9 ani, 5 luni și 23 zile. Reclamantul consideră că durata procedurii depășește termenul rezonabil prevăzut la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul contează acest lucru. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența organelor Convenției cu privire la chestiunea „tempului rezonabil” și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară o examinare a meritelor plângerii. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECLAREA ADMINISTRABILĂ DE APLICARE, fără a se prejudeca de meritul cazului. Erik Fribergh Benedetto Conforti Președintele grefierului

SECOND SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 30285/96 by Ruddy GROSSE against Denmark The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 2 March 2000 as a Chamber composed of Mr B. Conforti, President , Mr G. Bonello, Mr P. Lorenzen, Mrs M. Tsatsa-Nikolovska, Mr A.B. Baka, Mr E. Levits, Mr A. Kovler, judges , and Mr E. Fribergh, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 2 February 1995 and registered on 26 February 1996, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the Commission’s partial decision of 9 September 1998, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Danish national, born in 1942 and living in Hørup Hav, Denmark.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant moved from Denmark to Germany in July 1980 as a consequence of his taking over the control of a firm situated in Germany. In 1981 he bought a car, registered in Germany. On 1 August 1985 the applicant was informed by the police that he was charged with having imported a used German registered car into Denmark contrary to the applicable customs and registration regulations. On 21 November 1985 an order for seizure of the car was issued by the Sønderborg City Court. On 29 January 1986 an indictment was served on the applicant by the Chief of Police in Sønderborg ( Politimesteren i Sønderborg ) charging him, inter alia , with evasion of customs duties relating to the alleged import of the car and to his subsequent use of it in Denmark.

On 26 March 1986 the applicant was acquitted of the charges and the seizure of his car was terminated by the City Court. On appeal the High Court of Western Denmark ( Vestre Landsret ), on 22 September 1986, convicted the applicant and sentenced him to a fine of 26,000 DKK. In addition, the applicant was ordered to pay outstanding value added tax in the amount of 6,491 DKK and the costs of the case. On 8 January 1987 the applicant requested the Ministry of Justice to grant him leave to appeal to the Supreme Court ( Højesteret ). On 3 June 1987 the Ministry of Justice notified the applicant that the processing of his request for leave to appeal would await the Supreme Court's judgment in a similar case, hereinafter called "the Ryborg Case". In this case the Supreme Court had requested the European Court of Justice to make a preliminary ruling pursuant to Article 177 of the EU Treaty.

Following the preliminary ruling on 23 April 1991 by the European Court of Justice in "the Ryborg Case", the Prosecutor-General ( Rigsadvokaten ) joined Mr Ryborg in his plea for acquittal before the Supreme Court. On 28 August 1991 the Supreme Court acquitted Mr Ryborg of the charges against him. On 8 February 1993 the Ministry of Justice granted the applicant leave to appeal to the Supreme Court. The trial was scheduled to commence on 15 April 1993. On 25 March 1993 the applicant requested the Supreme Court to refer the case to the European Court of Justice for a preliminary ruling under Article 177 of the EU Treaty with regard to the compatibility with the EU legislation of the Danish legislation on registration of - and imposition of duties on - imported cars.

On 26 March 1993 the Supreme Court adjourned the case pending a reply from the Prosecutor-General. On 13 January 1994 the Prosecutor-General submitted that the applicant’s request ought to be rejected. On 19 April 1994 the Supreme Court decided not to refer the case to the European Court of Justice for a preliminary ruling. On 24 January 1995 the Supreme Court upheld the High Court's judgment of 22 September 1986 and thus found the applicant guilty of a violation of the charges brought against him. COMPLAINTS The applicant complains, under Article 6 § 1 of the Convention, that the criminal case against him was not determined within a reasonable time. THE LAW The applicant complains, under Article 6 § 1 of the Convention, of the length of the proceedings concerning the determination of the criminal charges against him.

The parties agree that the proceedings commenced on 1 August 1985 and ended on 24 January 1995. Accordingly, they lasted a total of 9 years, 5 months and 23 days. The applicant considers that the length of the proceedings exceeds the reasonable time requirement set out in Article 6 § 1 of the Convention. The Government contest this. The Court considers, in the light of the criteria established by the case-law of the Convention organs on the question of “reasonable time”, and having regard to all the information in its possession, that an examination of the merits of the complaint is required. For these reasons, the Court, unanimously,

DECLARES THE APPLICATION ADMISSIBLE

, without prejudging the merits of the case. Erik Fribergh Benedetto Conforti Registrar President