CtEDO 19.10.2000 Auto

AFFAIRE ZARMAKOUPIS ET SAKELLAROPOULOS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
19.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ZARMAKOUPIS ET SAKELLAROPOULOS c. GRECE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

În cazul Zarmakoupis și Sakellaropoulos c. GRECIA (solicitarea nr. 44741/98) se pronunță în favoarea STRASBURG 19 octombrie 2000 definiție 04/04/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cazul Zarmakoupis și Sakellaropoulos c. Grecia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din A.B. B. aka președinte C.L. R ozakis B. C onforti, Bonello, P. Lorenzen Tsatsa-Nikolovska Levits judecători Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 februarie și 28 septembrie 2000, Rend la l La originea cauzei se află o cerere (nr. 44741/98) îndreptată împotriva Republicii Elene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Anastasios Zarmakoupis și Georgios Sakellaropoulos ( 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Reclamanții au susținut în special că procedura penală de care au făcut obiectul a avut o durată excesivă, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la convenție (art. 2 din Protocolul nr. 11). Cererea a fost atribuită celei de a doua secțiuni a Curții (articolul (1) din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din regulament. Prin decizia din 10 februarie 2000, camera a declarat admisibilă cauza întemeiată pe durata procedurii. Reclamanții și alte șapte persoane au făcut obiectul unei proceduri penale pentru fraudă și falsificare de documente private. În special, acestora li s-a reproșat că au pus în circulație un număr mare de acțiuni false. La 1 iunie 1991, reclamanții au fost plasați în detenție provizorie, în cursul căreia au depus două cereri de eliberare. La 5 septembrie 1991, ei au fost eliberați condiționat. La 23 noiembrie 1992, reclamanții au fost retrimiși în fața instanței de judecată. De două ori, al doilea reclamant a amânat cazul, avocatul său trebuind să participe la un alt proces. În total, cazul a fost amânat de opt ori la cererea inculpaților. La 22 februarie 1996, instanța de judecată a condamnat reclamanții la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani cu suspendare. În aceeași zi, ei au interpus recursul la această hotărâre. 10. La 1 aprilie 1998, instanța de apel din repriză din retea a reclamanților a devenit definitivă. Această hotărâre a devenit definitivă. Reclamanții denunță durata procedurii penale îndreptate împotriva lor. Ele invocă o încălcare a articolului 1 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Perioada care urmează să fie luată în considerare 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 1 iunie 1991, data la care reclamanții au fost acuzați, și se încheie la 1 aprilie 1998 cu încetarea procedurii și, prin urmare, acoperă o perioadă de șase ani și zece luni pentru două grade de jurisdicție. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care a avut loc o procedură în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârile Pelioire și Sassi c. Franța din 25 martie 1999, [GC], nr. 25444/94, CEDH 1999 II, și Philis c. Grecia (nr. 2) din 27 iunie 1997, Rec., 1997 IV, p. 1083, § 35. Guvernul susține, de asemenea, că comportamentul părților a contribuit în mod incontestabil la prelungirea duratei procedurii; în acest sens, el observă că cauza a fost amânată de opt ori la inițiativa inculpaților, dintre care de două ori la cererea celui de-al doilea reclamant. În cele din urmă, guvernul consideră că autoritățile competente au dat dovadă de o atenție deosebită în desfășurarea procedurii. 15. Reclamanții consideră că cauza lor a avut o durată excesivă, pentru care nu au nici o responsabilitate. 16. Curtea arată că o perioadă de trei ani și trei luni s-a încheiat între trimiterea reclamanților în instanță și hotărârea pronunțată de instanța judecătorească în litigiu. Curtea consideră că complexitatea cauzei și comportamentul reclamanților nu sunt suficiente în sine pentru a justifica un astfel de termen. Cu toate acestea, cel de-al doilea reclamant poate fi răspunzător parțial pentru anumite întârzieri din cauza celor două cereri de amânare, însă întârzierea globală se datorează în principal modului în care autoritățile au tratat cauza (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Portington c. Grecia din septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2632, § 29, și Zana c. Turcia din 25 noiembrie 1997, Rec., 1997 VII, p. 2552, § 79). 17. Curtea amintește că art. 6 alineatul (1) obligă statele contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele să își poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale, în special cea a termenului rezonabil (a se vedea Hotărârea Portington citată anterior, p. 2633, § 33). Având în vedere faptul că reclamanții, pe de altă parte, au fost plătiți în recurs, Curtea consideră că o durată globală de șase ani și de zece luni la două grade de jurisdicție nu poate fi considerată ca fiind de două ori mai mică. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 19. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamanții subliniază faptul că procedura penală, care a fost pendinte împotriva lor timp de aproape șapte ani, le-a cauzat un prejudiciu material și moral foarte mare și au evaluat lipsa de câștig și lipsa perspectivelor profesionale în cursul acestei perioade excesive de 16 200 000 GRD pentru primul reclamant și 18 000 000 GRD pentru cel de-al doilea reclamant. 000 000 GRD prejudiciul moral suferit de fiecare dintre ei. 21. Guvernul nu se pronunță. 22. Curtea nu consideră că este rezonabil să creadă că timpul consacrat de solicitanți pentru a gestiona o procedură penală anormal de lungă a fost în detrimentul activității lor profesionale (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Pelier și Sassi menționat anterior, § 80). La ce se adaugă un prejudiciu moral la care constatarea încălcării Convenției din prezenta hotărâre nu este suficientă pentru a remedia. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41, le alocă fiecăruia 5 000 000 de GRD. Costuri și cheltuieli 23. Reclamanții nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, o astfel de întrebare nu necesită o examinare din oficiu (a se vedea, printre multe altele, hotărârea Scuderi c. Italia din 24 august 1993, seria A nr. 265 A, p. 8 § 20). Interese moratorii 24. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Grecia la data adoptării prezentei hotărâri era de 6 % l an. prin aceste motive, Curtea, În l mai, A spus , că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție 5 000 000 (cinci milioane) drahme pentru daune materiale și morale plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată că această sumă va majora un interes simplu cu 6 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata înapoi, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 19 octombrie 2000 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Erik Fribergh Andras B. Baka Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-10
0,97
ZARMAKOUPIS ET SAKELLAROUPOULOS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44741/98 présentée par Anastassios ZARMAKOUPIS et Georgios SAKELLAROPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 fév
CtEDO 2000-10-19
0,96
AFFAIRE IKONOMITSIOS c. GRECE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE IKONOMITSIOS c. GRÈCE (Requête n° 43615/98) ARRÊT STRASBOURG 19 octobre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2000-08-03
0,96
AFFAIRE FATOUROU c. GRECE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FATOUROU c. GRÈCE (Requête n° 41459/98) ARRÊT STRASBOURG 3 août 2000 DÉFINITIF 03/11/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2001-04-12
0,96
AFFAIRE MESSOCHORITIS c. GRECE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MESSOCHORITIS c. GRÈCE ( Requête n° 41867/98 ) ARRÊT STRASBOURG 12 avril 2001 DÉFINITIF 12/07/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2000-11-07
0,96
AFFAIRE ANAGNOSTOPOULOS ET AUTRES c. GRECE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ANAGNOSTOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 39374/98) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 En l'affaire Anagnostopoulos et autres c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième s
Sursă