SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 41449/98 prezentate de Louis DURAND împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 24 octombrie 2000 într-o cameră compusă din L. Loucaides, președintele J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, H.S. Greve, dl Ugrekhelidze, judecători și de S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 aprilie 1998 și înregistrată la 2 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant francez născut în 1931 și rezident în Clermont-Ferrand. Faptele, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Prin două hotărâri din 16 iulie 1985 și 26 noiembrie 1987, Tribunalul Administrativ din Clermont-Ferrand a anulat două decizii din martie și mai 1985 adoptate de Ministerul Dezvoltării și al Artei Urbane, prin care acesta respingea recursul formulat de reclamant împotriva deciziei din 17 ianuarie 1980 a Consiliului Regional de Ordin al Arhitecților D Printr-o singură hotărâre definitivă din 10 decembrie 1993, Consiliul a confirmat aceste două hotărâri, precum și o altă hotărâre a Tribunalului Administrativ din Clermont-Ferrand din 12 noiembrie 1987 de acordare a unei sume de 50 000 de franci reclamantului pentru repararea întârzierii impuse de administrație pentru a lua o decizie definitivă. Între timp, cu mult înainte de intervenția hotărârii Consiliului din 10 decembrie 1993, reclamantul sesizează la 16 septembrie 1988 ministerul cu privire la o cerere prealabilă de despăgubire a prejudiciului suferit ca urmare a deciziilor ministeriale din 1985, deja constatate de instanța administrativă. La 16 februarie 1990, după respingerea cererii sale prealabile de despăgubire, recurentul sesizează Tribunalul Administrativ din Clermont-Ferrand cu privire la o acțiune în justiție pe deplin în vederea obținerii condamnării administrației la plata sumei de 500 000 de franci în principal în despăgubirea prejudiciului cauzat de refuzul ilegal de a fi înscris în tabloul regional al ordinii arhitecților din Prin hotărârea din 8 octombrie 1991, Tribunalul Administrativ din Clermont-Ferrand i-a acordat parțial câștig de cauză și i-a acordat suma de 150 000 de franci în despăgubire pentru prejudiciul său, cu dobândă la rata legală începând cu 16 septembrie 1988, care putea fi capitalizată din dobânzile scadente la 16 septembrie 1989. La 30 decembrie 1991, Ministerul pentru echipamente, locuințe și transporturi a făcut același lucru la 2 martie 1992. La 4 mai și 5 august 1993, la 24 martie și 10 septembrie 1994 și la 9 octombrie 1995, Ministerul pentru echipamente a întocmit cinci memorii în sprijinul acțiunii sale, la 7 octombrie 1992 și 12 septembrie 1995. Prin ordonanța din 28 iulie și 22 noiembrie 1995, președintele secțiunii din litigiul Consiliului de Stat a atribuit hotărârea din 28 iulie 1995 Tribunalului Administrativ din Lyon. La 10 septembrie, 17, 20 și 28 octombrie 1997, reclamantul a depus patru noi memorii. Prin Hotărârea din 4 decembrie 1997, Curtea Administrativă din Lyon a confirmat hotărârea Tribunalului Administrativ din 8 octombrie 1991. ÎN 1997 printr-o hotărâre a Curții Administrative de Apel din Lyon. Prin urmare, a durat 9 ani, 2 luni și 18 zile. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil. Curtea consideră că, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că , toate mijloacele de fond rezervate. S. Dolle L. Loucaide Module Președinte
de la requête n° 41449/98
présentée par Louis DURAND
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le
24 octobre 2000 en une chambre composée de
M.
président
,
M.
J.-P. Costa,
M.
M
me
M.
M
me
H.S. Greve,
M.
juges
,
et de
M
me
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 avril 1998 et enregistrée le 2 juin 1998,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant français né en 1931 et résidant à Clermont-Ferrand.
Les faits, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
1.
Par deux jugements datés des 16 juillet 1985 et 26 novembre 1987, le tribunal administratif de Clermont-Ferrand annula deux décisions de mars et mai 1985 prises par le ministère de l’équipement et de l’urbanisme, par lesquelles celui-ci rejetait le recours formé par le requérant contre la décision du 17 janvier 1980 du conseil régional de l’ordre des architectes d’Auvergne lui refusant son inscription en qualité d’agréé au tableau de l’ordre des architectes. Par un seul et même arrêt définitif du 10 décembre 1993, le Conseil d’Etat confirma ces deux jugements, ainsi qu’un autre jugement du tribunal administratif de Clermont-Ferrand du 12 novembre 1987 allouant au requérant une somme de 50 000 francs en réparation du retard mis par l’administration à prendre une décision définitive.
2.
Entre-temps, bien avant intervention de l’arrêt du Conseil d’Etat du 10 décembre 1993, le requérant saisit le 16 septembre 1988 le ministère d’une demande préalable d’indemnisation du préjudice subi du fait de l’illégalité des décisions ministérielles de 1985, déjà constatées par le tribunal administratif.
Le 16 février 1990, après rejet de sa demande préalable d’indemnisation, le requérant saisit le tribunal administratif de Clermont-Ferrand d’un recours de plein contentieux visant à obtenir la condamnation de l’administration à lui verser la somme de 500 000 francs au principal en réparation du préjudice que lui avait causé le refus illégal d’inscription au tableau régional de l’ordre des architectes d’Auvergne en qualité d’agréé en architecture.
Par jugement du 8 octobre 1991, le tribunal administratif de Clermont-Ferrand lui donna partiellement gain de cause et lui alloua la somme de 150 000 francs en réparation de son préjudice, avec intérêts au taux légal à compter du 16 septembre 1988, capitalisables à partir des intérêts échus au 16 septembre 1989.
Le ministère de l’équipement, du logement et des transports interjeta appel de ce jugement le 30 décembre 1991 et le requérant fit de même le 2 mars 1992. Ce dernier produisit cinq mémoires à l’appui de son recours, les 4 mai et 5 août 1993, les 24 mars et 10
septembre 1994 et le 9 octobre 1995. Le ministère de l’équipement en produisit deux en date des 7
octobre 1992 et 12 septembre 1995.
Par ordonnances des 28 juillet et 22 novembre 1995, le président de la section du contentieux du Conseil d’Etat attribua le jugement de l’affaire à la cour administrative d’appel de Lyon.
Les 10 septembre, 17, 20 et 28 octobre 1997, le requérant déposa quatre nouveaux mémoires.
Par arrêt du 4 décembre 1997, la cour administrative d’appel de Lyon confirma le jugement du tribunal administratif du 8 octobre 1991.
Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 16
septembre
1988 par la saisine du ministère de l’équipement et de l’urbanisme d’une demande préalable d’indemnisation et s’est terminée le 4
décembre
1997 par un arrêt de la cour administrative d’appel de Lyon. Elle a donc duré 9 ans, 2 mois et 18 jours.
Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés.
Greffière
Président