Publicat la 22 mai 2023 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 4326/18 Galina Mariova Girgineva împotriva Bulgariei depusă la 8 ianuarie 2018 comunicat la 3 mai 2023 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este jurnalist. Lucrează la Sadebni Reportazhi https://judicialreports.bg/ ), un site web media care acoperă justiția. În octombrie 2015, ea solicită accesul la motivele, care nu au fost făcute publice, la o hotărâre pronunțată mai devreme în 2015, în care Curtea din orașul Sofia a achita fostul ministru al afacerilor interne într-un caz de mare profil privind presupusul abuz al mijloacelor de supraveghere secretă. În noiembrie 2015, administratorul de date al Tribunalului Sofia City a refuzat cererea reclamantului din cauza faptului că, după consultarea președintelui comitetului care a auzit cazul, a stabilit că motivele acestei hotărâri conțin informații generale cu privire la modul tehnic în care mijloacele de supraveghere secretă au fost utilizate mai degrabă decât doar informații privind dovezile obținute într-un caz concret prin utilizarea acestor mijloace. Aceste informații au fost clasificate în sensul anexei 1 la art. 25 din Legea 2002 privind protecția informațiilor clasificate. pe baza că a încălcat dreptul constituțional de acces la informații. Curtea administrativă a orașului Sofia și-a respins cererea (a se vedea nr. 718 от 09.02.2016 δ. La 6 iulie 2017, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea instanței inferioare, susținând că accesul la informații publice ar putea fi restricționat în situațiile prevăzute în Constituția și în Legea privind accesul la informații publice 2000, și că acest lucru a fost proporțional prin definiție, deoarece alegerea privind informațiile care nu ar trebui divulgate a fost făcută de legislatură (a se vedea Nr. 8849 от 06.07.2017 Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că refuzul de a-i furniza motivele hotărârii a fost disproporționat, în special pentru că instanțele administrative nu au examinat dacă acest refuz a fost justificat în anumite circumstanțe și pentru că nu a fost „necesar într-o societate democratică” să clasifice toate informațiile referitoare la utilizarea unor mijloace speciale de supraveghere. De asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, ea plânge că instanțele administrative nu au examinat proporționalitatea refuzului în lumina faptelor specifice ale cazului. Refuzul de a furniza reclamantului motivele hotărârii în cauza penală împotriva fostului ministru al afacerilor interne a interferat cu dreptul ei la libertate de exprimare, în special cu dreptul de a „recepe [...] informații”, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție (a se vedea, în general, Magyar Helsinki Bizottság c. Ungaria [GC], nr. 18030/11, §§§ 156-70, 8 noiembrie 2016 , și compara și contrast Österreichische Vereinigung zur Erhaltung, Stärkung und Schaffung v. Austria , nr. 39534/07 , §§ 35-36, 28 noiembrie 2013; Sioutis v. Grecia (dec.), nr. 16393/14, §§ 27-33, 29 august 2017; Studio Monitori și alții v. Georgia , nr. 44920/09 și 8942/10, § 42, 30 ianuarie 2020; și Mitov și alții v. Bulgaria (dec.), nr. 80857/17, § 32-34, 28 februarie 2023)? Dacă da, interferența „prescrisă prin lege” și „necesar într-o societate democratică” în sensul articolului 10 § 2? În special, refuzul a ajuns la un echilibru adecvat între dreptul reclamantului la libertate de exprimare și orice drept sau interese compensatorii? A existat o încălcare a articolului 13 din Convenție? În special, instanța judecătorească care a abordat cererea de revizuire judiciară a refuzului de a-i furniza motivele hotărârii examinează în mod corespunzător proporționalitatea măsurii (în comparație cu Glas Nadezhda EOOD și Elenkov c. Bulgaria , nr. 14134/02, §§ 68-70, 11 octombrie 2007, și, pe de altă parte, Anchev v. Bulgaria (dec.), nos. 38334/08 și 68242/16, § 121, 5 decembrie 2017)?
Published on 22 May 2023
Application no. 4326/18
Galina Mariova Girginova
against Bulgaria
lodged on 8 January 2018
communicated on 3 May 2023
The applicant is a journalist. She works at
Sadebni Reportazhi
(
https://judicialreports.bg/
), a media website covering the judiciary.
In October 2015 she requested access to the reasons, which had not been made public, of a judgment delivered earlier in 2015 in which the Sofia City Court had acquitted the former Minister of Internal Affairs in a high-profile case concerning the alleged misuse of means of secret surveillance.
In November 2015 the data administrator of the Sofia City Court refused the applicant’s request on the ground that, having consulted the president of the panel which had heard the case, he had established that the reasons for that judgment contained general information about the technical way in which means of secret surveillance had been used rather than merely information about evidence obtained in a concrete case by using such means. This was classified information within the meaning of annex 1 to section 25 of the Protection of Classified Information Act 2002. That was why the judgment had not been published on the Internet, as normally required by section 64(1) of the Judiciary Act 2007.
The applicant sought judicial review of the refusal,
inter alia
on the basis that it had infringed her constitutional right of access to information. The Sofia City Administrative Court dismissed her claim (see
реш. № 718 от
09.02.2016 г. по адм. д. № 12030/2015 г., АС-София-град
).
The applicant appealed on points of law, citing,
inter alia
, Article 10 of the Convention. On 6 July 2017 the Supreme Administrative Court upheld the lower court’s judgment, holding that access to public information could be restricted in the situations envisaged in the Constitution and the Access to Public Information Act 2000, and that this was by definition proportionate because the choice about what information should not be disclosed had been made by the legislature (see
реш. № 8849 от 06.07.2017 г. по адм. д. №
3415/2016 г., ВАС, V о.
)
The applicant complains under Article 10 of the Convention that the refusal to provide her the reasons for the judgment was disproportionate, in particular because the administrative courts did not examine whether that refusal was justified in the particular circumstances and because it was not “necessary in a democratic society” to classify all information relating to the use of special means of surveillance. She also complains under Article 13 of the Convention that the administrative courts did not examine the proportionality of the refusal in the light of the specific facts of the case.
1.
Did the refusal to provide the applicant the reasons for the judgment in the criminal case against the former Minister of Internal Affairs interfere with her right to freedom of expression, in particular her right to “receive ... information”, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention (see, generally,
Magyar Helsinki Bizottság v. Hungary
[GC], no. 18030/11, §§
156-70, 8 November 2016, and compare and contrast
Österreichische Vereinigung zur Erhaltung, Stärkung und Schaffung v. Austria
, no.
39534/07,
§§ 35-36, 28 November 2013;
Sioutis v. Greece
(dec.), no.
16393/14, §§ 27-33, 29 August 2017;
Studio Monitori and Others v.
Georgia
, nos. 44920/09 and 8942/10, § 42, 30 January 2020; and
Mitov and Others v. Bulgaria
(dec.), no. 80857/17, §§ 32-34, 28 February 2023)?
2.
If so, was the interference “prescribed by law” and “necessary in a democratic society” within the meaning of Article 10 § 2? In particular, did the refusal strike a proper balance between the applicant’s right to freedom of expression and any countervailing rights or interests?
3.
Has there been a breach of Article 13 of the Convention? In particular, did the courts which dealt with the applicant’s claim for judicial review of the refusal to provide her the reasons for the judgment duly examine the proportionality of the measure (compare, on the one hand,
Glas Nadezhda EOOD and Elenkov v. Bulgaria
, no. 14134/02, §§ 68-70, 11 October 2007, and, on the other,
Anchev v. Bulgaria
(dec.), nos. 38334/08 and 68242/16, §
121, 5 December 2017)?