CtEDO 24.10.2000 Auto

THIVET contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
24.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
THIVET contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 57071/00 prezentate de Simone THIVET împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la octombrie 2000 într-o cameră compusă din W. Fuhrmann, președintele J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 25 februarie 2000 și înregistrată la 9 mai 2000, după ce a deliberat cu privire la aceasta, face ca următoarea decizie să fie luată de către reclamantă ca resortisant francez, născută în 1929 și rezidentă la Principatul Dan. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul B. Guibert, avocat în baroul din Marsilia. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. De la 1860 la 1914, guvernul rus, precum și diverse organisme, au pus o multitudine de delegări la care numeroși deponenți francezi subscrie. După revoluția din 1917, nicio rambursare nu a fost efectuată de către ONSS. Mobilul dintre Franța și Rusia din 26 noiembrie 1996, completat de acordul din 27 mai 1997, a redus problema soluționării definitive a creanțelor reciproce financiare și reale între Franța și Rusia înainte de 9 mai 1945. În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. Un decret din 12 februarie 1997 a instituit o comisie de monitorizare a memorandumului menționat anterior (prezidat de dl Paye) și a mandatat-o pe aceasta să propună guvernului modalitățile de identificare, iar apoi pe cele de evaluare și de executare a diferitelor categorii de creanțe financiare și reale În raportul său, Comisia a stabilit două constrângeri juridice pentru guvern și legislator: pe de o parte, preeminența privind legea acordului internațional ratificat, publicat și aplicat de cealaltă parte Pe de altă parte, respectarea principiului egalității în fața legii, principiul valorii constituționale care interzice introducerea, în tratamentul persoanelor care au drepturi, a discriminării pe care nu le-ar justifica nici interesul general, nici o diferență de situație între acestea. La 17 noiembrie 1998, recurenta a pus în mod regulat la dispoziția Trezoreriei Generale, în cadrul recensământului efectuat de autoritățile franceze între 6 iulie 1998 și 5 ianuarie 1998, toate titlurile sale de recuperare din Rusia, respectiv 6 196 de titluri de valoare (reprezentând 12 857 de obligațiuni de 500 de franci de aur echivalent cu un capital nominal de 6 428 500 de franci de aur). Raportul de prezentare a colectivului bugetar 1999 preciza că suma care urma să fie plătită titularilor de drepturi nu era inclusă într-o logică de rambursare sau de despăgubire integrală a prejudiciului suferit, ci de despăgubire. Fiecare purtător trebuia apoi să primească o sumă forfetară, a cărei sumă urma să fie definită prin lege, plus o sumă proporțională cu valoarea portofoliului său în limita unui plafon, astfel încât să se evite diferențele excesive între sumele percepute de cei mici și cele percepute de cei mari. Legea finanțelor rectificative pentru 1999, la art. 48, definește condițiile de punere în aplicare a creanței prevăzute de acordurile dintre autoritățile franceze și ruse. Fiecare purtător trebuia să primească o sumă forfetară, plus o sumă proporțională cu valoarea totală a portofoliului în limita unui plafon. Sesizat de un grup de senatori, Consiliul Constituțional, printr-o decizie din 29 decembrie 1999, a considerat că art. 49 din legea menționată anterior era în conformitate cu Constituția. Criticile principale aduse textului de către senatori au fost faptul că repartizarea sumelor plătite nu era egală, în timp ce fiecare titlu îi asigura proprietarului său drepturi identice cu dreptul la despăgubire și că modalitățile de repartizare a acestor sume, care nu ar putea avea caracterul juridic al daunelor și intereselor, ar încălca principiul egalității în fața legii și ar aduce atingere dreptului de proprietate. Consiliul Constituțional a hotărât că în circumstanțele specifice ale cauzei, ținând seama de natura prejudiciului, de caracterul finit al sumei destinate despăgubirii sale, de disproporția dintre această sumă și valoarea șpoliției . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din cauza plafonării despăgubirii prevăzute de legea menționată anterior, reclamanta a trebuit să primească de la 60 000 la 70 000 de franci, sumă care nu corespunde spectivei sale. Ea nu precizează dacă a primit deja această sumă. Recurenta se plânge de faptul că modalitățile de încasare nu sunt egale cu alocarea fondurilor, în timp ce fiecare titlu asigură proprietarului său drepturi identice cu despăgubirile. 1, dar au încălcat, de asemenea, art. 14 din Convenție, făcând o distincție nejustificată între purtătorii mari și cei mici. Recurenta susține că, din cauza plafonării impozitului pe profit prevăzută de Legea rectificativă a finanțelor pentru 1999, suma pe care ar trebui să o primească nu ar corespunde cu valoarea titlurilor de valoare pe care le deține. Ea invocă o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1, luată în parte sau combinată cu art. 14 din convenție, care se citesc astfel art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. art. 14 din Convenție Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. În primul rând, Curtea remarcă faptul că, în temeiul memorandumului din 26 noiembrie 1996, completat de acordul din 27 mai 1997, dintre Rusia și Franța, prima s.c. a angajat să plătească celei de-a doua 400 de milioane de dolari americani pentru a soluționa definitiv creanțele reciproce între cele două state anterioare datei de 9 mai 1945. Franța s-a angajat să repartizeze această sumă între titularii de drepturi franceze, și anume titularii anumitor titluri emise sau garantate, înainte de 7 noiembrie 1917, de către Guvernul de la ÖImperiul Rusiei, inclusiv reclamanta. Legea finanțelor rectificative pentru 1999, la art. 48, a definit modalitățile de compensare a creanțelor menționate anterior. La 17 noiembrie 1998, recurenta și-a depus toate titlurile la Trezorerie Generală, în scopul recensământului efectuat de autoritățile franceze și al remunerării care urma să urmeze. Prin urmare, recurenta deținea o creanță asupra Rusiei, cedată de aceasta Franței, și putea să se prevaleze, în temeiul acordului și al legii menționate anterior, de un drept la o parte din dreptul la plată al statului francez. Dreptul la despăgubire astfel creat în beneficiul, printre altele, al recurentei constituie fără îndoială un mutatis mutandis, Tribunalul Beaumartin c. Franța din 24 noiembrie 1994, seria A n 296-B, p. 60, § 28). Încheierea unui plafon la litiera pe care recurenta trebuia să o primească în schimbul pierderii titlurilor sale constituie o interferență în dreptul de proprietate al reclamantei. Curtea reamintește jurisprudența sa constantă potrivit căreia, pentru a aprecia dacă o astfel de interferență respectă echilibrul corect între cerințele de interes general și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor, trebuie luate în considerare modalitățile de executare prevăzute de legislația internă. 1 nu garantează, în toate cazurile, dreptul la o compensare integrală, deoarece obiectivele legitime, de interes public, pot fi utilizate pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piață totală (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Saints Monasteres c. Grecia din 9 decembrie 1994, seria A n 301-A, p. 35 alineatul 71). Or, Curtea consideră că astfel de obiective existau în speță. : imperativele de egalitate în fața legii, menționate în raportul Comisiei Paye, precum și natura prejudiciului, caracterul finit al sumei destinate despăgubirii sale și necesitatea de a se evita reducerea la maximum a despăgubirii datorate titularilor de portofolii modeste, astfel cum a subliniat Consiliul Constituțional, sunt suficiente din avizul Curții pentru a justifica astfel caracterul absolut, cel puțin inoportun, al unei despăgubiri strict proporționale cu valoarea creanțelor datorate beneficiarilor acesteia, inclusiv reclamanta. În plus, modalitățile de despăgubire prevăzute de lege nu indică nici o lipsă totală de compensare, pe care numai circumstanțe excepționale le-ar putea justifica (hotărârea Lithgow și altele c. Regatul Unit din 8 iulie 1986, Seria A n 102, p. 50, § 121), nici chiar ruperea unui echilibru corect între obiectivele de interes general și drepturile private. Prin urmare, art. 1 din Protocolul nr. 1 este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 1 coroborată cu art. 14 din Convenție, Curtea nu constată nici o discriminare contrară cu art. 14 în speță. Curtea consideră că, presupunând chiar că o diferență de tratament a avut loc în prezenta cauză, aceasta nu lipsește de o justificare obiectivă și rezonabilă. §§ 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA IRRECEVABILĂ S. Dolle W. Fuhrmann Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-05-15
0,93
ABRIAL ET AUTRES contre la FRANCE
iels. Aux termes de cet accord : « Le Gouvernement de la République française et le Gouvernement de la Fédération de Russie sont convenus de ce qui suit : Le Gouvernement de la Fédération de Russie paiera au Gouvernement de la République fr
CtEDO 2013-07-02
0,93
KANDYRINE DE BRITO PAIVA c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42269/12 Eduardo KANDYRINE DE BRITO PAIVA contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 2 juillet 2013 en un Comité composé de : Angelika Nußberger, préside
CtEDO 2001-05-15
0,93
DE DREUX-BREZE contre la FRANCE
de la République française et le Gouvernement de la Fédération de Russie sont convenus de ce qui suit : Le Gouvernement de la Fédération de Russie paiera au Gouvernement de la République française une somme d’un montant de 400 millions de d
CtEDO 2000-07-11
0,92
S.G. contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40669/98 présentée par S.G. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 11 juillet 2000 en une chambre composée de M. W. F
CtEDO 2010-10-19
0,92
CORBLET DE FALLERANS c. FRANCE
. Elle était par ailleurs titulaire de droits de forage pétroliers sur les terrains qu'elle possédait. La société fut dépossédée de ses biens et droits par les gouvernements socialistes arrivés au pouvoir. Suite à un mémorandum entre la Fra
Sursă