SOUSA MIRANDA contre le PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 43658/98 prezentate de João Carlos Subua MIRANDA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se întrunește la octombrie 2000 într-o cameră compusă din Ress președintele Pastor Ridruejo Cabral Barreto Butkevych Vajić Hedigan Botousarova judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 septembrie 1998 și înregistrată la 30 septembrie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant portughez, născut în 1969 și rezident în Vila Nova de Famalicão (Portugaliao).

Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul P. Malheiro, avocat în baroul Vila Nova de Famalicão. Faptele, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 29 septembrie 1993, reclamantul a înaintat instanței de la Rio Maior o cerere de despăgubire a prejudiciilor suferite ca urmare a unui accident de circulație împotriva societății de asigurare de asigurări 022 escudos portughez (PTE), precum și la plata unei despăgubiri suplimentare care urmează să fie stabilită în cadrul procedurii ulterioare d ) de la Lisabona. Aceasta a anulat parțial decizia luată printr-o hotărâre din 17 februarie 2000 și a decis că fondul n Hotărârea reclamantului se referă la durata procedurii, care a început la 29 septembrie 1993 și se încheie la 10 iulie 2000 prin hotărârea Curții Supreme și, prin urmare, a durat aproximativ șase ani și nouă luni.

Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Curtea consideră că, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, [în unanimitate,] [cu majoritate] Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 43658/98 présentée par João Carlos SOUSA MIRANDA contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 26 octobre 2000 en une chambre composée de M. G. Ress , président , M. A. Pastor Ridruejo , M. I. Cabral Barreto , M. V. Butkevych , M me N. Vajić , M. J. Hedigan , M me S. Botoucharova , juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 10 septembre 1998 et enregistrée le 30 septembre 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant portugais, né en 1969 et résidant à Vila Nova de Famalicão (Portugal).

Il est représenté devant la Cour par M e P. Malheiro, avocat au barreau de Vila Nova de Famalicão. Les faits, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 29 septembre 1993, le requérant introduisit devant le tribunal de Rio Maior une demande en réparation des préjudices subis suite à un accident de la circulation contre la compagnie d’assurances « L. & G., A.S.L. » et le Fonds de garantie automobile ( Fundo de Garantia Automóvel ). Par un jugement du 23 avril 1999, le tribunal condamna le Fonds au paiement de la somme de 18 921 022 escudos portugais (PTE), ainsi qu’au paiement d’une indemnité supplémentaire à déterminer lors de la procédure ultérieure d’exécution.

Tant le Fonds que le requérant formèrent appel contre ce jugement devant la cour d’appel ( Tribunal da Relação ) de Lisbonne. Celle-ci annula partiellement la décision entreprise par un arrêt du 17 février 2000 et décida que le Fonds n’était redevable que de la somme de 12 000 000 PTE. Le requérant se pourvut en cassation devant la Cour suprême ( Supremo Tribunal de Justiça ), mais celle-ci rejeta le recours par un arrêt du 10 juillet 2000. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure, qui a débuté le 29 septembre 1993 et s’est terminée le 10 juillet 2000 par l’arrêt de la Cour suprême. Elle a donc duré six ans et neuf mois environ. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, [à l’unanimité,] [à la majorité,]

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président