CtEDO 07.11.2000 Auto

AFFAIRE LACOMBE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
07.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE LACOMBE c. FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

STRASBURG 7 noiembrie 2000 DEFINITIVF 07/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Lacombe c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, domnii J.-P. Costa Ferrari Bravo Biersan Casadevall Zupančič judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere (nr. 4421/98) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, Richard Lacombe ( Guvernul francez este reprezentat de agentul său, dl Michele Dubrocard, subdirector al drepturilor omului la Ministerul Afacerilor Externe. La intersecția dintre art. 6 1 din Convenție, reclamantul se plângea în special de durata unei proceduri administrative. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie. 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 2 din Protocolul nr. 11] Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din regulament. Printr-o decizie din 21 martie 2000, camera a declarat cererea parțial admisibilă, atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise privind fondul cauzei (art. 1 din regulament). Conform Decretului nr. 86-83 din 17 ianuarie 1986 privind agenții nedeținuți ai statului, landul agent nedeținut este recrutat prin contract sau angajament scris. Reclamantul care nu a fost recrutat în conformitate cu această procedură, angajatorul său, directorul regional al agriculturii și silviculturii (DRAF), a decis să își regleze situația. 10. La 22 mai 1995, ca urmare a refuzului său de a semna un contract de muncă încheiat cu un agent contractual, DRAF a luat o decizie prin care îl confirmă pe reclamant în funcția sa de agent contractual pe o perioadă nedeterminată. 11. La 17 iunie 1995, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Limoges cu privire la o cerere de anulare a deciziei DRAF. 12. La 18 iulie 1995, reclamantul a depus la Tribunal o cerere de suspendare a executării deciziei din 22 mai 1995. Această cerere a fost respinsă prin ordonanță la 16 noiembrie 1995, pe motiv că prejudiciul ć nu era de natură să justifice suspendarea la executarea hotărârii contestate. 13.L a fost încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului Administrativ din Limoges. Până în prezent, 11 memorii au fost produse de către părțile la inculpat. Reclamantul a produs cinci, prefectul Veneției Superioare de cinci, de asemenea, și DRAF 1. Ultimul produs a fost produs de prefectul Veneției Superioare, la 11 decembrie 1996. Prin ordonanța din 3 iulie 2000, încuviințarea a fost stabilită la 28 septembrie 2000. 14. Reclamantul denunță durata procedurii în fața instanțelor administrative și declară o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 15. Guvernul subliniază că multiplicarea intervențiilor părților a contribuit la prelungirea termenelor de judecată a cauzei de către instanța administrativă; totuși, el recunoaște că litigiul nu este de o anumită complexitate și că termenul procedurii inițiate de instanță și încă în curs de desfășurare este anormal de lung. Guvernul declară că dă înțelepciunei Curții pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenului de judecată. Perioada care trebuie luată în considerare 16. Curtea constată că procedura în litigiu, care a început la 17 iunie 1995 cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Limoges, este încă în curs de desfășurare în fața acestei instanțe și, prin urmare, acoperă o perioadă de peste cinci ani și trei luni pentru un grad de jurisdicție. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se efectuează o procedură în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârea Richard c. Franța din 22 aprilie 1998, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 II, 824, § 57, și Doustaly c. Franța din 23 aprilie 1998, Rec., 1998 II, p. 857, § 39. 18. Curtea observă că cauza nu a fost deosebit de complexă și observă că nu se poate reproșa reclamantului să fie judecat în prealabil de acțiunile prevăzute în dreptul intern. Curtea consideră că, în ceea ce privește o perioadă de mai mult de cinci ani pentru un grad de jurisdicție, întârzierea procedurii rezultă în principal din comportamentul autorităților și instanțelor sesizate. 19. Curtea reafirmă că este de competența statelor contractante de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul fiecăruia de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil. Curtea consideră că nu se poate considera că: În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă că Ö imprejmuie pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. FRF din cauza prejudiciului material; de asemenea, acesta evaluează prejudiciul său moral la 150 000 FRF. 22. Guvernul subliniază că satisfacția echitabilă care poate fi atribuită reclamantului nu poate depăși o sumă de 30 000 FRF din cauza prejudiciului moral 23. În schimb, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert din cauza duratei procedurii în litigiu. 41, Comisia decide să aloce reclamantului 30 000 FRF în acest scop. Costuri și cheltuieli de judecată 24. Reclamantul susține că a plătit o sumă de 150 000 FRF fără nicio altă precizare. 25. Guvernul este de părere că numai cheltuielile suportate efectiv de reclamant în fața organelor convenției trebuie rambursate, cu condiția ca acestea să fie justificate în mod corespunzător și ca suma lor să fie rezonabilă. 26. Este adevărat că numai cheltuielile suportate în mod necesar în fața instanțelor naționale pentru a remedia încălcarea Convenției constatate de Curte pot fi rambursate, nu este mai puțin adevărat că, în cazuri de durată de procedură, durata de examinare a unei cauze dincolo de Prin urmare, având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea acordă reclamantului 10 000 FRF în această privință 27. În ceea ce privește cheltuielile suportate în fața organelor convenției, Curtea constată că a reținut doar o parte din obiecțiunile reclamantului, care nu a fost reprezentat de un avocat, prin urmare, este necesar să se atribuie reclamantului 5 000 FRF din acest șef. Interese moratoriu 28. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Franța la data adoptării prezentei hotărâri este de 2,74% laan. prin aceste motive, Curtea, în l 44 alineatul (2) din Convenție, 30 000 (trente o mie) franci francezi pentru daune morale, precum și 15 000 (cinsprezece mii) franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,74% l an de la expirarea termenului menționat și până la plata respinsă cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 noiembrie 2000 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-07
0,96
AFFAIRE L.L. c. FRANCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE L.L. c. FRANCE (Requête n° 41943/98) ARRÊT STRASBOURG 7 février 2002 DÉFINITIF 07/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2000-11-14
0,96
AFFAIRE P.V. c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.V. c. FRANCE ( Requête n° 38305/97 ) ARRÊT STRASBOURG 14 novembre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-07-18
0,96
AFFAIRE S.M. c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE S.M. c. LA FRANCE (Requête n° 41453/98) ARRÊT STRASBOURG 18 juillet 2000 DÉFINITIF 18/10/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-12-12
0,96
AFFAIRE GENESTE c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GENESTE c. FRANCE ( Requête n° 48994/99 ) ARRÊT STRASBOURG 12 décembre 2000 DÉFINITIF 12/03/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2000-12-05
0,96
AFFAIRE BURGORGUE c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BURGORGUE c. FRANCE ( Requête n° 43624/98 ) ARRÊT (Radiation) STRASBOURG 5 décembre 2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
Sursă