DI FRANCESCO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 4495/95 prezentată de Luciano Di Francesco împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 9 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, B. Conforti, L. Caflisch, J. Makarczyk, I. Cabral Barreto, N. Vajić, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 9 august 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1940 și rezident în Isola del Gran Sasso (Teramo). Este reprezentat în fața Curții de către domnul Luciano și Mario Antonio Rossi, avocați în L'Aquila. La 11 octombrie 1991, reclamantul l-a numit pe dl T. în fața Tribunalului din Milano pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite din cauza unei scrisori, conform opiniei sale, de natură calomniatoare, adresată directorului revistei pentru care reclamantul lucra. La 17 februarie 1993 avocatul reclamantului a renunțat la mandatul său și un altul l-a înlocuit. După trei audieri, la 12 iulie 1994 părțile și-au prezentat concluziile și au reținut pledoariile la 5 decembrie 1996. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 15 mai 1997, instanța a respins cererea reclamantului. ÎN DREPTcuzarea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 11 octombrie 1991 și s-a încheiat la 15 mai 1997. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de puțin peste cinci ani și șapte luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVALABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Resss grefier Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44495/98

présentée par Luciano Di Francesco

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9

novembre

2000 en une chambre composée de

M.

G. Ress,

président

,

M.

A. Pastor Ridruejo,

M.

B. Conforti,

M.

L. Caflisch,

M.

J. Makarczyk,

M.

I. Cabral Barreto,

M

me

N. Vajić,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 9 août 1997 et enregistrée le 13

novembre

1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1940 et résidant à Isola del Gran Sasso (Teramo). Il est représenté devant la Cour par M

es

Luciano et Mario Antonio Rossi, avocats à L'Aquila.

Le 11 octobre 1991, le requérant assigna M. T. devant le tribunal de Milan afin d’obtenir réparation des dommages subis à cause d’une lettre, selon lui de nature diffamatoire, adressée au directeur de la revue pour laquelle le requérant travaillait.

La mise en état de l’affaire commença le 25 février 1992. L’audience du 19

mai 1992 fut consacrée au dépôt au greffe de documents et celle du 27

octobre

1992 à la discussion d’autres moyens de preuve. Le 17 février 1993, l’avocat du requérant renonça à son mandat et un autre le remplaça. Après trois audiences, le 12 juillet 1994 les parties présentèrent leurs conclusions et l’audience de plaidoiries fut fixée au 5

décembre 1996. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 15 mai 1997, le tribunal rejeta la demande du requérant.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 11 octobre 1991 et s’est terminée le 15 mai 1997.

Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est d’un peu plus de cinq ans et sept mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention).

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent Berger

Georg Ress

Greffier

Président