Salvi împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49360/99 prezentate de Fernando Salvi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 9 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, B. Conforti, L. Caflisch, J. Makarczyk, I. Cabral Barreto, N. Vajić, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 9 martie 1995 și înregistrată la 5 iulie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1938 și rezident la Roma. La 11 mai 1991, reclamantul l-a numit pe dl. în fața tribunalului din Roma pentru a obține rezoluția unui contract și restituirea celor 45 000 000 de lire italiene deja plătite.

Începând cu 11 iulie 1991, a fost inițiat procesul de declarare a cauzei, dintre cele cinci audieri care au avut loc între 5 februarie 1992 și 11 noiembrie 1993, patru dintre ele au depus mărturie și audierea martorilor, iar ultima a fost amânată pentru a permite părților să-și prezinte concluziile, ceea ce s-a întâmplat la 13 aprilie 1994. La data de 15 martie 1996, tribunalul a fost trimis înapoi la 14 martie 1997, apoi la 18 aprilie 1997 ca urmare a supraîncărcării rolului. Prin hotărârea din 2 mai 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 23 mai 1997, Tribunalul a acceptat cererile reclamantului. Această procedură a început la 11 mai 1991 și a fost încheiată la 23 mai 1997. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de mai mult de șase ani pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție).

Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 49360/99 présentée par Fernando Salvi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, président , M. A. Pastor Ridruejo, M. B. Conforti, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M. I. Cabral Barreto, M me N. Vajić, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 9 mars 1995 et enregistrée le 5 juillet 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1938 et résidant à Rome. Le 11 mai 1991, le requérant assigna M me M. devant le tribunal de Rome afin d’obtenir la résolution d’un contrat et la restitution des 45 000 000 lires italiennes déjà versées.

La mise en état de l’affaire commença le 11 juillet 1991. Des cinq audiences qui eurent lieu entre le 5 février 1992 et le 11 novembre 1993, quatre concernèrent l’admission de moyens de preuve et l’audition de témoins et la dernière fut reportée pour permettre aux parties de présenter leurs conclusions, ce qu’elles firent le 13 avril 1994. L’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 15 mars 1996 mais fut renvoyée une première fois au 14 mars 1997, puis au 18 avril 1997 en raison de la surcharge du rôle. Par un jugement du 2 mai 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 23 mai 1997, le tribunal fit droit aux demandes du requérant. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure a débuté le 11 mai 1991 et s’est terminée le 23 mai 1997. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est de plus de six ans pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président