E.M. împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44519/98 prezentate de E.M. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 10 aprilie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpäää, judecători și V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 20 septembrie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un cetățean italian, născut în 1930 și rezident la Roma. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către dl Fabio Sbardella, avocat la Roma. La 26 martie 1996, reclamanta a fost repartizată de dioceza Castellammare di Stabia (Naples) în fața Tribunalului din Torre Annunziata pentru a obține declarația de 1997 a fost amânată pentru a permite părților din UE să încerce să ajungă la o soluționare la termen a diferendului.

Dintre cele trei audieri stabilite între 13 octombrie 1997 și 27 aprilie 1998, o a fost amânată din oficiu, una a fost amânată la cererea părților și una pentru a permite părților să depună memorii. 1999, instanța a fost amânată, din cauza unei greve a avocaților. La 14 februarie 2000, judecătorul a retrimis cauza la 13 aprilie 2000, pentru a permite părților depunerea de documente. În ziua următoare, reclamanta a anulat audierea martorilor și ziua a reținut decizia sa. printr-o ordonanță din 2 aprilie 2000 Mai 2000, al cărui text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a primit cererea de audiere a martorilor și a trimis la 14 decembrie 2000 această audiere a fost consacrată audierii martorilor, iar judecătorul de punere în funcțiune a fixat în instanță la 10 aprilie 2001. (1) Primul motiv al recurentei se referă la durata procedurii în litigiu.

Această procedură, care a început la 26 martie 1996 și este încă în curs de desfășurare până în prezent, a durat mai mult de cinci ani pentru o instanță. Potrivit recurentei, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest Ö trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. (2) De asemenea, recurenta invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 și consideră că aceasta a suferit o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul acestei dispoziții, din cauza duratei procedurii.

Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa referitoare la articolul în cauză și în special în ceea ce privește posibilele repercusiuni ale lungimii unei proceduri asupra dreptului garantat prin această dispoziție și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie, de asemenea, să facă obiectul unei examinări pe fond. (3) Recurenta se plânge, de asemenea, de faptul că a depus o plângere penală care a fost ulterior clasată. Curtea amintește că nici art. 6 și nici orice alt articol din convenție sau din protocoalele sale nu conferă dreptul de a intenta proceduri penale împotriva unor terți.

cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, pronunță cererea admisibilă cu privire la obiecțiile trase de reclamantă cu privire la durata excesivă a procedurii inițiate la 26 martie 1996 în fața Tribunalului de la Torre Annunziata, toate mijloacele de fond rezervate Declară cererea inadmisibilă Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44519/98 présentée par E.M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 avril 2001 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää, juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 septembre 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1930 et résidant à Rome. Elle est représentée devant la Cour par M e Fabio Sbardella, avocat à Rome. Le 26 mars 1996, la requérante fut assignée par le diocèse de Castellammare di Stabia (Naples) devant le tribunal de Torre Annunziata afin d'obtenir la déclaration de nullité d’une donation de plusieurs biens, parmi lesquels un terrain sur lequel une église avait été construite.

La mise en état de l’affaire commença le 1 er juillet 1996. L’audience du 14 avril 1997 fut reportée afin de permettre aux parties d’essayer de parvenir à un règlement à l’amiable du différend. Des trois audiences fixées entre le 13 octobre 1997 et le 27 avril 1998, une fut reportée d’office, une le fut à la demande des parties et une afin de permettre aux parties de déposer des mémoires. L’audience suivante eut lieu le 7 décembre 1998. Le 31 mai 1999, l’audience fut reportée, en raison d’une grève des avocats. Le 14 février 2000, le juge renvoya l’affaire au 13 avril 2000, afin de permettre aux parties le dépôt de documents. Le jour venu, la requérante demanda l’audition de témoins et le jour réserva sa décision.

Par une ordonnance du 2 mai 2000, dont le texte fut déposé au greffe le même jour, le juge accueillit la demande d’audition de témoins et renvoya au 14 décembre 2000. Cette audience fut consacrée à l'audition de témoins et le juge de la mise en état fixa l’audience au 10 avril 2001. EN DROIT 1. Le premier grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 26 mars 1996 et est encore pendante à ce jour, a duré plus de cinq ans pour une instance. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. 2. La requérante invoque également l’article 1 du Protocole n° 1 et considère qu’elle a subi une atteinte à son droit au respect de ses biens au sens de cette disposition, en raison de la longueur de la procédure. La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence relative à l’article susmentionné et en particulier quant aux répercussions possibles de la longueur d’une procédure sur le droit garanti par cette disposition, et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit aussi faire l’objet d’un examen au fond.

3. La requérante se plaint aussi du fait qu’elle a présenté une plainte pénale qui fut par la suite classée. La Cour rappelle que ni l’article 6 ni aucun autre article de la Convention ou de ses protocoles ne confèrent de droit d’intenter des poursuites pénales contre des tiers. Ce grief est donc incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 et doit être rejeté conformément à l’article 35 § 4. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable quant aux griefs tirés par la requérante de la durée excessive de la procédure engagée le 26 mars 1996 devant le tribunal de Torre Annunziata, tous moyens de fond réservés ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus.

Vincent Berger Georg Ress Greffier Président