CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE E.M. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE E.M. c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA E.M. c. ITALIA (Recuperarea nr. 44519/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul E.M. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președintele dnii Pellonpć Pastor Ridruejo Ferrari Bravo, Fischbach Casadevall, Pavlovschi judecători și al dlui O reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Fundamentale la data de 20 septembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44519/98. Sbardella, avocat al Romei. Guvernul italian ( a fost reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 10 aprilie 2001. La 26 martie 1996, reclamanta a fost repartizată de dioceza Castellammare di Stabia (Naples) în fața Tribunalului din Torre Annunziata pentru a obține declarația de 1997 a fost amânată pentru a permite părților din UE să încerce să ajungă la o soluționare la termen a diferendului. Din cele trei audieri stabilite între 13 octombrie 1997 și 27 aprilie 1998, una a fost amânată din oficiu, una a fost amânată la cererea părților și una pentru a permite părților să depună memorii. 1999, instanța a fost amânată, din cauza unei greve a avocaților. La 14 februarie 2000, judecătorul a retrimis cauza la 13 aprilie 2000, pentru a permite părților depunerea de documente. În ziua următoare, reclamanta a anulat audierea martorilor și ziua a reținut decizia sa. printr-o ordonanță din 2 aprilie 2000 Mai 2000, al cărui text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a primit cererea de audiere a martorilor și a trimis la 14 decembrie 2000 această audiere a fost consacrată audierii martorilor, iar judecătorul de punere în funcțiune a fixat în instanță la 10 aprilie 2001. În ziua următoare, judecătorul a amânat cauza la 23 octombrie 2001. La acea dată, judecătorul a trimis la 7 februarie 2002 pentru audierea martorilor. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 26 martie 1996 și procedura este încă în curs de desfășurare până în prezent. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința de termen rezonabil a termenului În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 10. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 987 420 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și 96 900 000 ITL pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 13. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 5 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 14. De asemenea, recurenta solicită 32 226 740 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și o sumă cuprinsă între 18 390 000 ITL și 44 130 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și acordă recurentei. Interese moratorii 16. În conformitate cu informațiile de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plata acestora Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (Requête n° 52979/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE IT.R. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IT.R. c. ITALIE (Requête n° 56088/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE L.B. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE L.B. c. ITALIE (Requête n° 56087/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE QUATTRONE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE QUATTRONE c. ITALIE (Requête n° 44412/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă