CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE AN.M. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA AN.M. c. ITALIA (Recuperarea nr. 52979/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza AN.M. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președintele Pellonpää Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și al dlui O La 24 octombrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului. Cererea a fost înregistrată la 26 noiembrie 1999 sub numărul de dosar 52979/99. Reclamantul este reprezentat de M. Mandaglio, avocată la Taurianova (Regio de Calabria). Guvernul italian (adică la mai mult de atât) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 22 martie 2001. La 18 decembrie 1987, reclamantul l-a numit pe dl S. și pe societatea F. în fața Tribunalului din Palmi (Regio de Calabre) pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile suferite în timpul unui accident de circulație, pe care l-a evaluat la 50 000 000 de lire italiene. Din cele șase audieri prevăzute între 14 februarie 1992 și 23 septembrie 1994, trei au avut loc la audierea martorilor, doi au fost revocați din oficiu și unul a avut legătură cu un alt caz cu același obiect. La 22 noiembrie 1994, procedura a fost întreruptă din cauza lichidării societății F. La 5 aprilie 1995, reclamantul a reînceput procedura. După o trimitere din oficiu, la 7 noiembrie 1995, judecătorul și-a rezervat decizia cu privire la cererea reclamantului de numire a unui expert ; printr-o ordonanță în afara instanței din 22 noiembrie 1995, judecătorul a acceptat această cerere. Audierile din 21 mai 1996 și 10 decembrie 1996 au fost revocate din oficiu. Cele trei audieri stabilite între 6 februarie 1998 și 12 iunie 1998 au fost exmatriculate din cauza absenței expertului. Decembrie 1998, președintele Tribunalului a atribuit cauza la colegiul de magistrați însărcinat cu tratarea cauzelor cele mai vechi (seziune stralcio) și a fixat lacul următor la 17 februarie 1999. Cele trei ședințe stabilite între 29 septembrie 1999 și 27 martie 2000 au vizat competența. L în termen rezonabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 18 decembrie 1987 și a fost încheiată la 19 septembrie 2001 10. Prin urmare, a durat aproximativ 13 ani și nouă luni pentru o instanță. 11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 14. Reclamantul solicită în general 163 522 486 lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și biologice și 65 100 000 ITL pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 15. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și daunele materiale și biologice pretinse și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 20 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, 36 671 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data d adoptarea prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES, CURȚA, ÎN LÂNĂ, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 20 000 EUR (80 000 EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,98
AFFAIRE IT.R. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IT.R. c. ITALIE (Requête n° 56088/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,98
AFFAIRE L.B. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE L.B. c. ITALIE (Requête n° 56087/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2002-02-12
0,98
AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE (Requête n° 52966/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,98
AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,98
AFFAIRE VETRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă