CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE VETRONE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VETRONE c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA VENTRONE c. ITALIA (Recuperarea nr. 52960/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Ventrone c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolae Bratza președinte domnii Pellonpä Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și ale domnului O Francesco Ventrone (adică, "entitatea") au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 27 decembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lapei și Libertăților Fundamentale (în prezent, Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 1999 sub numărul de dosar 52960/99. Reclamanții sunt reprezentați de M. T. Gagliani, avocat la Roma. Guvernul italian (adică guvernul este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 22 martie 2001. ÎN FAȚĂ la 2 iulie 1991, reclamanții, moștenitorii domnului V., l-au numit pe dl V. în fața Tribunalului din Santa Maria Capua Vetere pentru a se asigura că mandatul este suspendat de dl V. Dl V. i-a dat domnului V. și au solicitat, de asemenea, condamnarea acestuia din urmă să prezinte raportul activității sale, precum și restituirea a ceea ce primise din cauza mandatului și a reparării daunelor suferite. Printr-o ordonanță din aceeași zi, judecătorul de punere în funcțiune le-a ordonat reclamanților să verse documente la dosar și a amânat cauza la 6 februarie 1992. După trei audieri, în cursul cărora reclamanții au insistat asupra cererii lor de a obține prezentarea raportului de activitate al pârâtului, la 25 februarie 1993, acestea au vărsat documente la dosar. Mai 1993, dl V. a prezentat raportul. La 1 iunie 1993, reclamanții l-au contestat pe acesta. După o audiere, printr-o ordonanță din 12 iulie 1993, judecătorul de punere în funcțiune a transmis instanței dosarul în vederea obținerii unei decizii privind suspendarea prezentei cauze, în așteptarea unei alte proceduri pendinte între aceleași părți. În octombrie 1993, tribunalul a ordonat suspendarea menționată. Prin ordonanța din 28 octombrie 1993, aceeași instanță, pronunțându-se în a doua cauză, a ordonat reunirea celor două proceduri. La 28 ianuarie 1994, reclamanții au prezentat o cerere de stabilire a datei pentru continuarea procedurii de către președintele Tribunalului. La 8 februarie 1994, acesta din urmă a stabilit data de 7 Octombrie 1997. La 23 februarie 1996, reclamanții au depus o cerere pentru ca data la care a fost încuviințată să fie avansată. La 7 martie 1996, președintele a înaintat data la 16 iulie 1996. După două ședințe, printr-o ordonanță din 30 aprilie 1997 judecătorul de punere în stare de arest a fixat la tribunal pentru prezentarea concluziilor la 1 iulie 1997. În ziua următoare, în fața camerei competente s-a stabilit o audiere la 15 mai 2000. Cu toate acestea, această audiere nu are loc deoarece, între timp, în conformitate cu Legea nr. 276, din 22 iulie 1997 ( Printr-o hotărâre din 11 octombrie 1999, depusă la 15 octombrie 1999, judecătorul a declarat recursul recurentelor inadmisibil. La 24 ianuarie 2000, recurentele au răspuns la recursul la Tribunalul din Napoli împotriva hotărârii din 11 octombrie 1999. noiembrie 2000 părțile și-au prezentat concluziile, iar la 21 iunie 2001 au avut loc pledoariile prin Hotărârea din 21 iunie 2001, al cărei text a fost depus la grefa din 9 iulie 2001, Curtea a făcut parte din dreptul la recurs. în termen rezonabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 2 iulie 1991 și a fost încheiată la 9 iulie 2001 13. Prin urmare, aceasta a durat puțin peste 10 ani pentru două instane. 14. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. (1). Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 17. Reclamanții solicită în general 20 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și 60 000 000 ITL pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 18. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 10 000 De asemenea, reclamanții solicită 10 000 000 ITL, în general, pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 11 038 260 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 20. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată în fața Curții și, prin urmare, acordă 1 250 EUR fiecărui solicitant. Interese moratorii 21. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 10 000 EUR (zece mii EUR) pentru daune morale și 1 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la data Expiră acest termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
1,00
AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,98
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (Requête n° 52979/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE (Requête n° 52966/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE IT.R. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IT.R. c. ITALIE (Requête n° 56088/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE L.B. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE L.B. c. ITALIE (Requête n° 56087/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă