MASALA contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44496/98 prezentate de Antonio Maria Masala împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 12 august 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1941 și rezident în Ploaghe (Sassari).El este reprezentat în fața Curții de către domnul Vistoso Marco Pinna, avocat la Sassari. La 22 aprilie 1980, M.Z., P.Z. și G.Z. l-au numit pe M. F.Z. în fața tribunalului din Sassari pentru a obține împărțirea unei proprietăți. Arestarea cauzei a început la 17 iunie 1980. La 2 decembrie 1980, instanța a fost retrimisă la cererea pârâtei.

La 10 martie 1981, tribunalul a fost amânat din oficiu la 21 aprilie 1981. La 30 iunie 1981, tribunalul a fost redeschis din oficiu, din cauza mutației judecătorului de punere în funcțiune, la 11 aprilie 1983. Din cele patru audieri stabilite între 7 noiembrie 1983 și 7 ianuarie 1985, una a fost amânată din oficiu, una la cererea părților, una la cererea reclamanților și o audiere a fost consacrată discuțiilor privind mijloacele de probă. După două audieri, la 26 iunie 1985, cei patru moștenitori ai M.Z., între timp, s-au constituit în procedură. Reclamantul este unul dintre moștenitori. Cele treisprezece audieri stabilite între 3 În decembrie 1985 și la 19 ianuarie 1993, una a fost consacrată unei noi discuții privind mijloacele de probă, unsprezece au vizat două rapoarte de competență și una a fost trimisă la cererea părților.

La 11 mai 1993 a fost amânată de cinci ori, până la 29 iunie 1993, pentru a permite părților să încerce să ajungă la o soluționare amiabilă. 1994, lacul a fost dedicat depunerii grefei de documente. Lacul din 26 aprilie 1994 a fost retrimis de cinci ori la cererea părților, până la 7 iunie 1994. La 21 iunie 1994, lacul a fost dat din oficiu la 25 martie 1996, din cauza mutației judecătorului de punere în funcțiune. Cele nouă audieri stabilite între 3 iunie 1996 și 21 aprilie 1998, cinci au fost legate de împărțirea bunurilor, două au fost amânate pentru că anumite documente din dosar fuseseră pierdute, una a fost amânată din oficiu și una a fost amânată la cererea părților pentru a încerca să ajungă la o soluționare amiabilă.

Din cele cinci audieri stabilite între 15 februarie 1999 și 19 octombrie 1999, una a fost amânată din oficiu și patru au vizat o încercare de a ajunge la o soluționare amiabilă a diferendului. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care, la acea dată, era de peste nouăsprezece ani și nouă luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVALABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate.

Vincent Berger Georg Resss grefier Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44496/98 présentée par Antonio Maria Masala contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, président , M. A. Pastor Ridruejo, M. B. Conforti, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M. I. Cabral Barreto, M me N. Vajić, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 12 août 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1941 et résidant à Ploaghe (Sassari). Il est représenté devant la Cour par M e Vistoso Marco Pinna, avocat à Sassari. Le 22 avril 1980, M mes M.Z., P.Z.

et G.Z. assignèrent M me F.Z. devant le tribunal de Sassari afin d’obtenir le partage d’une propriété. La mise en état de l’affaire commença le 17 juin 1980. Le 2 décembre 1980, l’audience fut renvoyée à la demande de la défenderesse. Le 10 mars 1981, l’audience fut ajournée d’office au 21 avril 1981. Le 30 juin 1981, l’audience fut de nouveau renvoyée d’office, à cause de la mutation du juge de la mise en état, au 11 avril 1983. Des quatre audiences fixées entre le 7 novembre 1983 et le 7 janvier 1985, une fut reportée d’office, une à la demande des parties, une à celle des demandeurs et une audience fut consacrée à la discussion de moyens de preuve. Après deux audiences, le 26 juin 1985 les quatre héritiers de M me M.Z., entre ‑ temps décédée, se constituèrent dans la procédure.

Le requérant est un des héritiers. Des treize audiences fixées entre le 3 décembre 1985 et le 19 janvier 1993, une fut consacrée à une nouvelle discussion sur les moyens de preuve, onze concernèrent deux rapports d’expertise et une fut renvoyée à la demande des parties. L’audience du 11 mai 1993 fut reportée à cinq reprises, jusqu’au 29 juin 1993, afin de permettre aux parties de tenter de parvenir à un règlement amiable. Le 18 janvier 1994, l’audience fut consacrée au dépôt au greffe de documents. L’audience du 26 avril 1994 fut renvoyée à cinq reprises à la demande des parties, jusqu’au 7 juin 1994. Le 21 juin 1994, l’audience fut reportée d’office au 25 mars 1996, en raison de la mutation du juge de la mise en état.

Des neuf audiences fixées entre le 3 juin 1996 et le 21 avril 1998, cinq concernèrent le partage des biens, deux furent ajournées car certains documents du dossiers avaient été égarés, une fut reportée d’office et une le fut à la demande des parties afin de tenter de parvenir à un règlement amiable. Des cinq audiences fixées entre le 15 février 1999 et le 19 octobre 1999, une fut reportée d’office et quatre concernèrent une tentative de parvenir à un règlement amiable du différend. L’audience suivante fut fixée au 7 février 2000. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 22 avril 1980 et était encore pendante au 7 février 2000. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui était, à cette date, de plus de dix-neuf ans et neuf mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président