SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 44507/98 prezentată de Lidia Musti, Mirella Iarossi și Fiorella Iarossi împotriva L Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 august 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentele sunt resortisante italiene, născute în 1925, 1948 și, respectiv, 1956 și cu reședința în Rieti. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Giovanni Vespaziani, avocat la Rieti. La 20 mai 1988, recurentele au fost atribuite de domnul S. în fața Tribunalului din Rieti pentru a obține că recurentele nu au dreptul de a locui în anumite spații ale acestora și situate într-o clădire aflată în coproprietate, precum și repararea daunelor suferite ca urmare a acestei utilizări.
Încheierea cauzei a început la 29 iunie 1988. Ședințele din 9 noiembrie 1988, 14 decembrie 1988 și 8 martie 1989 au vizat numirea a trei experți, deoarece primii doi renunțaseră la mandatul lor. La 14 februarie 1990, judecătorul a constatat că dna V. - care nu era parte la procedură - era coproprietar al localurilor domnului și a ordonat punerea sa în discuție. La 27 iunie 1990, dna V. s-a reunit în fața judecătorului. După două audieri, dintre care unul a fost dat în judecată din oficiu și unul pentru că expertul nu a depus la grefa raportul său, la 10 aprilie 1991 la expert a informat judecătorul că dl și dna V. nu i-au permis să viziteze localurile respective. 1991, la 12 februarie 1992, părțile și-au prezentat concluziile și încuviințarea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 28 noiembrie 1994. 1995, pentru că a fost amânată o dată din oficiu, pentru că reclamantul depunea documente și o dată pentru că, în acea zi, avocații greveau.
printr-o hotărâre din 20 noiembrie 1995, al cărei text a fost depus la grevă la 28 noiembrie 1995 În decembrie 1995, instanța a respins cererea dlui S. Potrivit informațiilor furnizate de recurente, această hotărâre nu a fost notificată și a câștigat autoritatea de lucru judecată la 12 februarie 1997. ÎN DREPT, cauza recurentelor privește durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 20 mai 1988 și s-a încheiat la 28 decembrie 1995. Potrivit recurentelor, durata procedurii, care este de mai mult de șapte ani și șapte luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVALABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Resss grefier Președinte
DÉCISION
de la requête n° 44507/98 présentée par Lidia Musti, Mirella Iarossi et Fiorella Iarossi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, président , M. A. Pastor Ridruejo, M. B. Conforti, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M. I. Cabral Barreto, M me N. Vajić, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 août 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes sont des ressortissantes italiennes, nées respectivement en 1925, 1948 et 1956 et résidant à Rieti. Elles sont représentées devant la Cour par M e Giovanni Vespaziani, avocat à Rieti.
Le 20 mai 1988, les requérantes furent assignées par M. S. devant le tribunal de Rieti afin d’obtenir que les requérantes n’utilisent pas comme habitations certains locaux leur appartenant et situés dans un immeuble en copropriété, ainsi que la réparation des dommages subis suite à cette utilisation. La mise en état de l’affaire commença le 29 juin 1988. Les audiences des 9 novembre 1988, 14 décembre 1988 et 8 mars 1989 concernèrent la nomination de trois experts, car les deux premiers avaient renoncé à leur mandat. L’audience du 26 avril 1989 fut reportée d’office au 24 mai 1989. Le jour venu, l’expert prêta serment. Suite à une audience qui fut reportée car l’expert n’avait pas déposé au greffe son rapport, le 7 février 1990 les parties déposèrent des documents et l’expert informa le juge que M. S. ne lui avait pas permis de visiter certains locaux faisant l’objet de l’expertise.
Le 14 février 1990, le juge constata que Mme V. - qui n’était pas partie à la procédure - était copropriétaire des locaux de M. S. et ordonna sa mise en cause. Le 27 juin 1990, Mme V. se constitua devant le juge. Après deux audiences, dont une fut renvoyée d’office et une car l’expert n’avait pas déposé au greffe son rapport, le 10 avril 1991 l’expert informa le juge que M. S. et Mme V. ne lui avaient pas permis de visiter lesdits locaux. A l’audience du 17 avril 1991, l’expert ayant entre-temps déposé au greffe son rapport concernant les appartements des requérantes, l’affaire fut reportée au 23 octobre 1991. Le 12 février 1992, les parties présentèrent leurs conclusions et l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 28 novembre 1994. Toutefois, elle ne se tint que le 15 novembre 1995, car elle fut reportée une fois d’office, une fois car le requérant avait déposé des documents et une fois car, ce jour-là, les avocats faisaient grève.
Par un jugement du 20 novembre 1995, dont le texte fut déposé au greffe le 28 décembre 1995, le tribunal rejeta la demande de M. S. Selon les informations fournies par les requérantes, ce jugement ne fut pas notifié et acquit l’autorité de la chose jugée le 12 février 1997. EN DROIT Le grief des requérantes porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 20 mai 1988 et s’est terminée le 28 décembre 1995. Selon les requérantes, la durée de la procédure, qui est de plus de sept ans et sept mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président