CtEDO 09.11.2000 Auto

ROSA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ROSA contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49361/99 prezentate de Antonio Rosa împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea) din 9 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, B. Conforti, L. Caflisch, J. Makarczyk, I. Cabral Barreto, N. Vajić, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 23 septembrie 1997 și înregistrată la 5 iulie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1941 și rezident la Roma. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Lucio De Angelis și Sergio Castagna, avocați la Roma. La 11 decembrie 1962, reclamantul l-a numit pe dl L. în fața Tribunalului din Roma pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în timpul intervenției chirurgicale. Încheierea procedurii a început la 30 februarie 1963. 23 de audieri mai târziu, la 16 iunie 1967, părțile și-au prezentat concluziile și au reținut pledoariile. a avut loc la 17 ianuarie 1968 printr-o hotărâre din 19 ianuarie 1968, al cărei text a fost depus la grefa din 5 martie 1968, Tribunalul a exclus responsabilitatea chirurgului și a respins cererea reclamantului. La 4 martie 1969, reclamantul a introdus apelul la Curtea de Apel din Roma. Părțile nu au fost incluse în această procedură, reclamantul a retras cererea la 20 iunie 1970. La 21 decembrie 1970, părțile și-au prezentat concluziile cu ocazia celei de-a doua ședințe, la 19 aprilie 1971 și cununarea pledoariilor în fața camerei competente a avut loc la 19 octombrie 1971. Printr-o ordonanță al cărei text a fost depus la grefă la 28 iunie 1972, s-a efectuat o instanță de judecată cu privire la care s-a exercitat o competență și a retrimis cauza consilierului de punere în aplicare. Dintre cele patru audieri care au avut loc între 10 iulie 1972 și 16 aprilie 1973, una a fost consacrată depunerii jurământului experților, două au fost amânate deoarece experții nu au depus la gref raportul de competență și una a fost depusă pentru a permite părților să examineze acest raport. Din cele douăsprezece audieri care au avut loc între 8 octombrie 1973 și 24 noiembrie 1975, două au fost trimise din cauza absenței părților, două au fost dedicate depunerii documentelor, una la cererea judecătorului de a prezenta un supliment la raportul lor de expertiză, două audieri au fost amânate pentru că experții nu erau prezentați, patru pentru că nu prezentaseră grefei suplimentul la raport și ultima pentru a permite părților să examineze completul menționat și să prezinte concluziile acestora. La 16 februarie 1976, a fost stabilită la 16 noiembrie 1976, dar a fost amânată de două ori până la 24 octombrie 1978, deoarece unul dintre magistrați avea un impediment. Prin Hotărârea din 30 octombrie 1978, al cărei text a fost depus la grefă la 7 martie 1979, Curtea de Apel a respins apelul. La 2 februarie 1980, reclamantul s-a ocupat de casare, printr-o hotărâre din 12 ianuarie 1982, al cărei text a fost depus la grefă la 13 mai 1982, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea și a prezentat cauza în fața unei alte camere a Curții de Apel din Roma. La 27 iulie 1982, reclamantul a reluat procedura în fața acestei instanțe. Prima ședință a avut loc la 18 noiembrie 1982 și părțile și-au prezentat concluziile la 3 martie 1983. În 1984, Curtea de Apel l-a condamnat pe dl L. să repare daunele suferite de reclamant, a căror sumă trebuia stabilită în cursul unei proceduri separate. La 14 decembrie 1984, dl L. s-a ocupat de casare. Prin Hotărârea din 22 ianuarie 1988, al cărei text a fost depus la grefă la 16 noiembrie 1988, Curtea de Casație a respins recursul. În paralel cu procedura în fața Curții de Casație, la 30 iulie și 6 august 1984 reclamantul l-a numit pe domnul L. și municipalitatea Romei în fața Tribunalului din Roma pentru a obține plata a 368 764 000 de lire italiene ca despăgubire pentru prejudiciul suferit. Prima ședință a avut loc la 18 decembrie 1984. Procesele-verbale ale acestei audieri și ale celorlalte trei care au avut loc până la 21 ianuarie 1986 au fost pierdute împreună cu dosarul de către grefa instanței. Închiderea pledoariilor în fața camerei competente a avut loc la 3 februarie 1988. printr-o hotărâre definitivă din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 18 februarie 1988. În octombrie 1988, Tribunalul a declarat admisibilă cererea reclamantului, dar a suspendat procedura până la încheierea primei proceduri. La 22 ianuarie 1989, reclamantul a reluat procedura în fața acestei instanțe. Dintre cele 11 audieri stabilite între 12 iunie 1990 și 24 mai 1993, o audiență a fost amânată din oficiu, două au fost amânate pentru că dosarul de la liturghie dispăruse, șapte au vizat o expertiză și ultima a fost amânată pentru a permite părților să-și prezinte concluziile; aceaceasta a fost făcută la 15 iunie 1993. Prin ordonanța din 2 martie 1994, instanța a dispus un complet de competență, a numit un expert și a stabilit depunerea jurământului în fața judecătorului pentru punerea în funcțiune la 9 mai 1994. Cele cinci audieri care au avut loc între 19 iulie 1994 și 17 iulie 1995 s-au referit la complementul de expertiză și la expertize private. Prezentarea concluziilor a avut loc la 25 septembrie 1995 și la cinstirea pledoariilor în fața camerei competente a avut loc la 6 martie 1996. Printr-o hotărâre din 13 martie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 12 iunie 1996, instanța nu a făcut decât parțial dreptul la cererea reclamantului, dându-i doar o parte din suma solicitată. La 15 octombrie 1996, reclamantul a luat apel la Curtea de Apel din Roma. La 14 ianuarie 1997 și, după o audiere, la 12 iunie 1997, părțile și-au prezentat concluziile. Lanțul de pledoarii în fața camerei competente a fost stabilit la 2 iulie 1999. Reclamantul a solicitat avansarea datei la care a fost încununat. Din cauza supraîncărcării rolului acestei audieri a fost amânată până la 10 iulie 1998. La acea dată, părțile nu s-au prezentat și cauza a fost prezentată la 25 februarie 2000. ianuarie 2000 deoarece unul dintre magistrați fusese transferat și nu fusese încă înlocuit. Cu o hotărâre din 14 ianuarie 2000, al cărei text a fost depus la grefă la 20 ianuarie 2000, curtea a făcut parțial dreptul la cererea reclamantului. La 3 iulie 2000, văduva domnului L. s-a ocupat de Casație. Plângerea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 11 decembrie 1962 și era încă în curs de desfășurare la 3 iulie 2000. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care a avut loc la această dată de peste 37 de ani și șase luni pentru șapte instanțe, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Cu toate acestea, perioada care trebuie luată în considerare începe numai cu luarea în considerare, la 1 august 1973, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Italia și, prin urmare, este de douăzeci și șase de ani și unsprezece de luni. Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVALABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Resss grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-06-29
0,95
ROSSI contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44472/98 présentée par Valeria Rossi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 juin 2000 en une chambre composée de M. G. Res
CtEDO 2001-10-25
0,95
AFFAIRE ROSA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ROSA c. ITALIE ( Requête n° 49361/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-01-06
0,95
CORSI contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46527/99 présentée par Franco Corsi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6 janvier 2000 en une chambre composée de
CtEDO 2000-11-09
0,95
CONSALVO contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49375/99 présentée par Giuseppe Consalvo contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2000 en une chambre composée de M.
CtEDO 2000-11-09
0,95
BALDI contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49362/99 présentée par Carlo Baldi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2000 en une chambre composée de M. G. Re
Sursă