AFFAIRE TOR DI VALLE COSTRUZIONI S.P.A. c. ITALIE (N° 3)

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA TOR DI VALLE COSTRUZIONI S.P.A. c. ITALIA (nr. 3) (solicitarea nr. 45864/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2000 DEFINITIVF 04/04/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale finale. În cauza Tor Di Valle Costruzioni S.p.A. Italia (nr. 3), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska E. Levits . Kovler judecători și domnul P.J. M. ahoney grefier adjunct al Curții, grefier de secțiune f.f.; După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 octombrie 2000, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care o societate italiană, Tor Di Valle Costruzioni S.p.A., a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 6 noiembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 2 februarie 1999 sub numărul de dosar 45864/99. Recurenta este reprezentată de domnul A. Alessandri, avocat la Roma. Guvernul italian ( La 27 mai 1993, recurenta notifia către municipalitatea Romei a emis un ordin de plată a sumelor datorate ca urmare a executării lucrărilor pentru construirea unei școli. La 15 iunie 1993, municipalitatea a opus acest ordin și a adresat reclamanta în fața Tribunalului de la Roma. octombrie 1993. La 15 aprilie 1994, municipalitatea a vărsat documente la dosar, iar la 13 ianuarie 1995 judecătorul a stabilit data la care au fost prezentate concluziile la 16 iunie 1995. În ziua următoare, ședința a fost amânată la cererea recurentei. În decembrie 1995, judecătorul a amânat cauza la 20 iunie 1996 pentru a permite recurentei să examineze documentele. La acea dată, părțile au solicitat o trimitere. La 16 ianuarie 1997, părțile și-au prezentat concluziile și judecătorul a stabilit data la care au fost depuse pledoariile în fața camerei competente la 21 ianuarie 2000. Potrivit informațiilor furnizate de recurentă la 30 iulie 1999, cauza a fost încredințată, la o dată nespecificată, colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cauze (sezione stralcio Conform informațiilor furnizate de recurentă la 8 octombrie 1999, la acea dată, cauza nu fusese încă încredințată unui judecător. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea amintește că, la această dată, a avut deja mai mult de șase ani și trei luni pentru o instanță. 12. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale obligației de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. lira italiană (ITL) în ceea ce privește prejudiciul material și 23 592 846 ITL în ceea ce privește prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil a trebuit să cauzeze, în cadrul Tor Di Valle Costruzioni S.p.A. În acest sens, se poate considera că societatea reclamantă a fost lăsată într-o situație de incertitudine care justifică acordarea unei despăgubiri (a se vedea Hotărârea Comingersoll S.A. c. Portugalia din 6 aprilie 2000, care urmează să apară în Codul Oficial al Curții, § 36.17, Statuind în echitate, după cum dorește art. 41, Curtea atribuie reclamantei 12 000 000 ITL pentru prejudiciul suferit. Comisioane și cheltuieli de judecată 18. Recurenta solicită, de asemenea, 7 247 731 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A spus în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 12 000 000 (doisprezece milioane) lire italiene pentru daune; că această sumă va crește cu un interes simplu cu 2,5 % l an de la data la care Expiră acest termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Paul Mahoney Christos Rozakis Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE TOR DI VALLE COSTRUZIONI S.P.A. c. ITALIE (n° 3)

(Requête n°

45864/99)

ARRÊT

STRASBOURG

9 novembre 2000

DÉFINITIF

04/04/2001

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive.

En l’affaire Tor Di Valle Costruzioni S.p.A. c. Italie (n° 3),

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

M.

C.L.

Rozakis

,

président

,

M.

B.

Conforti

,

M.

G.

Bonello

,

M

me

V.

Strážnická

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

M.

E. Levits

,

M.

A

. Kovler

,

juges

,

et de M. P.J. M

ahoney

,

greffier adjoint de la Cour, greffier de section f.f.;

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 octobre 2000,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une société italienne, Tor Di Valle Costruzioni S.p.A. (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 6 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 2

février

1999 sous le numéro de dossier 45864/99. La requérante est représentée par M

e

A. Alessandri, avocat à Rome. Le gouvernement italien (« le Gouvernement »)

est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

2.

La Cour a déclaré la requête recevable le 28 octobre 1999.

EN FAIT

3.

Le 27 mai 1993, la requérante notifia à la municipalité de Rome une injonction de payement de sommes dues suite à l'exécution de travaux pour la construction d’une école.

4.

Le 15 juin 1993, la municipalité fit opposition à cette injonction et assigna la requérante devant le tribunal de Rome.

5.

La mise en état commença le 1

er

octobre 1993. Le 15 avril 1994, la municipalité versa des documents au dossier et le 13 janvier 1995 le juge fixa la date de l’audience de présentation des conclusions au 16 juin 1995. Le jour venu, l'audience fut reportée à la demande de la requérante. Le 7

décembre 1995, le juge ajourna l’affaire au 20 juin 1996 pour permettre à la requérante d’examiner des documents. A cette date, les parties demandèrent un renvoi. Le 16 janvier 1997, les parties présentèrent leurs conclusions et le juge fixa la date de l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente au 21 janvier 2000.

6.

Selon les informations fournies par la requérante le 30 juillet 1999, l'affaire fut confiée, à une date non précisée, au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (

sezione stralcio

).

7.

Selon les renseignements fournis par la requérante le 8 octobre 1999, à cette date l'affaire n'avait pas encore été confiée à un juge.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

8.

La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6

§

1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…)

»

9.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

10.

La période à considérer a débuté le 15 juin 1993 et était encore pendante au 8 octobre 1999.

11.

Elle avait, à cette date, déjà duré plus de six ans et trois mois, pour une instance.

12.

La Cour rappelle avoir constaté dans quatre arrêts du 28 juillet 1999 (voir, par exemple,

Bottazzi c. Italie

[GC], n°

34884/97, §

22, CEDH 1999-V) l’existence en Italie d’une pratique contraire à la Convention résultant d’une accumulation de manquements à l’exigence du «

délai raisonnable

». Dans la mesure où la Cour constate un tel manquement, cette accumulation constitue une circonstance aggravante de la violation de l’article 6 § 1.

13.

Ayant examiné les faits de la cause à la lumière des arguments des parties et compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime que la durée de la procédure litigieuse ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» et qu’il y a là encore une manifestation de la pratique précitée.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 §

1.

II.

Sur l’application de l’article 41 DE LA Convention

14.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

15.

La requérante réclame 38 645 802

lires italiennes (ITL) au titre du préjudice matériel et 23 592 846 ITL au titre du préjudice moral qu'elle aurait subis.

16.

La Cour estime que l’allongement de la procédure litigieuse au-delà du délai raisonnable a dû causer, dans le chef de la Tor Di Valle Costruzioni S.p.A. et de ses administrateurs et associés, des désagréments considérables et une incertitude prolongée, ne serait-ce que sur la conduite des affaires courantes de la société. A cet égard, on peut donc estimer que la société requérante a été laissée dans une situation d’incertitude qui justifie l’octroi d’une indemnité (voir l’arrêt

Comingersoll S.A. c. Portugal

du 6 avril 2000, à paraître dans le recueil officiel de la Cour, § 36).

17.

Statuant en équité, comme le veut l’article 41, la Cour alloue à la requérante 12 000 000 ITL pour le dommage subi.

B.

Frais et dépens

18.

La requérante demande également 7 247 731 ITL pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes.

19.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux (voir, par exemple, l’arrêt

Bottazzi

précité, §

30). En l’espèce et compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour rejette la demande relative aux frais et dépens de la procédure nationale.

C.

Intérêts moratoires

20.

Selon les informations dont dispose la Cour, le taux d

’

intérêt légal applicable en Italie à la date d

’

adoption du présent arrêt était de 2,5 % l

’

an.

Par ces motifs, la Cour , à l’unanimité,

1.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article

6 §

1 de la Convention

;

2.

Dit

a)

que l’Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt est devenu définitif conformément à l’article

44 § 2 de la Convention, 12 000 000 (douze millions) lires italiennes pour dommage;

b)

que ce montant sera à majorer d

’

un intérêt simple de 2,5 % l

’

an à compter de l

’

expiration de ce délai et jusqu

’

au versement

;

3.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 9 novembre 2000, en application de l’article

77 §§ 2 et 3 du règlement

.

Paul

Mahoney

Christos

Rozakis

Greffier

Président