CtEDO 09.11.2000 Auto

AFFAIRE ZIRONI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ZIRONI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA ZIRONI c. ITALIA (solicitarea nr. 37079/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2000 DEFINITIVF 09/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Zironi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska E. Levits . Kovler judecători și domnul P.J. M. ahoney grefier adjunct al Curții, grefier de secțiune f.f.; După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 octombrie 2000, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Ivo Zironi, care a sesizat Comisia Europeană cu privire la drepturile omului la 26 martie 1997 în temeiul articolului 25 anterior din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 28 iulie 1997 sub numărul de dosar 37079/97. Reclamantul este reprezentat de domnul T. Pierantoni și de domnul Mucciaccio, avocați la Bologna. Guvernul italian ( La 28 octombrie 1994, reclamantul a solicitat președintelui Tribunalului din Bologna să solicite societății T. să îi plătească o anumită sumă în temeiul unui contract de servicii. Președintele Tribunalului a primit cererea reclamantului printr-o decizie din aceeași zi, notificată societății T. la 14 noiembrie 1994. Societatea T. s-a opus la 2 decembrie 1994. A fost inițiat procesul de punere în funcțiune la 16 februarie 1995. Prin ordonanță în afara ședinței din 20 februarie 1995, judecătorul pentru punerea în funcțiune a respins cererea reclamantului de a obține executarea provizorie a ordinului de plată. Ședința stabilită la 7 decembrie 1995 a fost consacrată depunerii documentelor. octombrie 1996, părțile și-au prezentat concluziile, iar ședința de pledoarie a fost stabilită la 11 mai 1999. La 20 decembrie 1996, reclamantul a solicitat președintelui Tribunalului de la Bologna să avanseze data ședinței de pledoarie. Această cerere a fost respinsă la 7 ianuarie 1997. Societatea T. a fost falimentată la 20 februarie 1997. Între timp, legea privind sezioni stralcio Întrucât a intrat în vigoare, președintele Tribunalului a atribuit cauza colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea cauzelor cele mai vechi (sezione stralcio . Sezioni stralcio , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onoranți, au fost create în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi restanța cauzelor pendinte în fața instanțelor civile. La 31 martie 1999, judecătorul de punere în funcțiune le-a indicat părților că, în loc de încuviințarea pledoariilor în fața camerei competente stabilite la 11 mai 1999, acestea trebuiau să se prezinte în fața sa pentru o tentativă de conciliere la data de 5 Iulie 1999. În ziua respectivă, reclamantul l-a informat pe judecător că pârâtul fusese pus în faliment și că nu mai rămăsese nicio sumă disponibilă pentru creditorii neprivilegiați, cum ar fi reclamantul, că nu mai vedea, prin urmare, niciun interes în continuarea procedurii. În lipsa pârâtei, judecătorul a luat notă de declarație și a amânat cauza la 9 mai 2000. În iulie 1999, reclamantul a solicitat judecătorului să se pronunțe la încetarea procedurii, având în vedere falimentul pârâtei. Judecătorul a acceptat cererea sa la 29 iulie 1999. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE VIOLAȚIA ALLEGUĂ DE LA 1 din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 2 decembrie 1994 și s-a încheiat la 29 iulie 1999. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale obligației de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 64 535 600 lira italiană (ITL) pentru prejudiciul material și 50 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea nu are nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins, prin urmare respinge această cerere. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 12 000 De asemenea, reclamantul solicită 2 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 8 000 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului. Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 12 000 000 (doisprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor crește cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Paul Mahoney Christos Rozakis Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE I.F. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE I.F. c. ITALIE (Requête n° 40968/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE SAVINO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SAVINO c. ITALIE (Requête n° 45854/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE TESCONI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TESCONI c. ITALIE (Requête n° 45858/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE FERRAZZO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FERRAZZO ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 45870/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2000-11-09
0,96
AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE (Requête n° 45853/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă