CtEDO 09.11.2000 Auto

AFFAIRE SAVINO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SAVINO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA SAVINO c. ITALIA (solicitarea nr. 45854/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2000 DEFINITIVF 04/04/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska E. Levits . Kovler judecători și domnul P.J. M. ahoney grefier adjunct al Curții, grefier de secțiune f.f.; După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 octombrie 2000, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Francesco Savino ( reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 27 decembrie 1993 în temeiul articolului 25 anterior din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( 1999 sub numărul de dosar 45854/99. Guvernul italian (în mai multe limbi) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 28 octombrie 1999. ÎN FAȚĂ la 13 noiembrie 1991, reclamantul a depus o plângere penală împotriva dlor și D., respectiv primarului și primarului adjunct al O. ÎN URMA din 8 noiembrie 1995, reclamantul s-a constituit parte civilă în cadrul procedurii penale pendinte în fața Tribunalului din Salerna, care avea ca obiect denunțarea faptelor care constituiau infracțiunile de concusiune și abuzul de funcții în sarcina celor doi funcționari. Cele șapte ședințe care au avut loc între 1 În decembrie 1995 și la 15 iunie 1996, cinci au vizat mijloace de probă, cum ar fi audierea martorilor și prezentarea documentelor, una a fost trimisă din oficiu și ultima a fost amânată deoarece inculpații au fost reduși la judecată. Ședința din 15 noiembrie 1996 și 25 noiembrie 1998 au fost exmatriculate din oficiu, din cauza supraîncărcării cu forța de muncă a tribunalului. La 13 decembrie 1999, încuviințarea a fost amânată la 27 octombrie 2000. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un interval de timp rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 8 noiembrie 1995 și este, până în prezent, încă în curs de desfășurare. Curtea amintește că, până în prezent, a durat mai mult de patru ani și zece luni pentru o instanță. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale obligației de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 10. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 6 660 199 584 lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 20 000 000 pentru prejudiciul moral suferit. 13. Curtea consideră că, în speță, nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat. Aceasta respinge această parte a cererii. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 8 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 16. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 000 000 (8 milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 (un milion) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Paul Mahoney Christos Rozakis Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-09
0,98
AFFAIRE CAVALLARO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CAVALLARO c. ITALIE (Requête n° 45861/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE (Requête n° 45855/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE (Requête n° 45868/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE TESCONI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TESCONI c. ITALIE (Requête n° 45858/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE (Requête n° 45853/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă