CtEDO 21.11.2000 Auto

AFFAIRE PAGLIACCI ET MARRUCO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE PAGLIACCI ET MARRUCO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

În cauza Pagliacci și Marruco c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, Ada Pagliacci și Giuseppe Marruco ( Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 43606/98. Reclamanții sunt reprezentați de cel de-al doilea reclamant, G. Marruco, avocat la Orvieto (Terni). Guvernul italian ( La 10 februarie 1971, domnul M. a introdus o acțiune la Curtea de Conturi pentru a obține recunoașterea dreptului său la pensie din cauza unei infirmități contractate în timpul războiului. Dl M. a decedat la 6 decembrie 1991. Ca urmare a Legii nr. 19/94 de introducere a camerelor regionale ale Curții de Conturi, cauza a fost transmisă Camerei Regionale pentru L'Ombrie. La 10 octombrie 1997, președintele Camerei a stabilit data la care a avut loc încuviințarea la 20 noiembrie 1997 și a constatat că nu a prezentat o cerere de continuare a procedurii. La 24 ianuarie 1998 și la 22 mai 1998, reclamanții, ca moștenitori, au depus o cerere de a continua procedura. Ședința de pledoarii a fost stabilită la 15 iulie 1999. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 13 februarie 1999 și notificată reclamanților la 22 septembrie 1999, Camera Regională pentru Umbria a acordat parțial dreptul la recursul reclamanților. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. 10. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 10 februarie 1971 și s-a încheiat la 13 februarie 1999. 11. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ 28 de ani, pentru o instanță. Cu toate acestea, perioada care urmează să fie luată în considerare începe numai cu intrarea în vigoare, la 1 august 1973, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Italia și, prin urmare, este de puțin peste 25 de ani și șase luni, pentru o instanță. 12. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție 14.În conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții solicită 300 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 36 000 000 000 ITL. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 17. Reclamanții se supun Curții pentru a stabili suma pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă fiecărui solicitant. Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 36 000 000 (trente-șase milioane) lire italiene pentru daune morale 500 000 (cinci sute de mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 21 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Michael O Elisabeth Palm Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-09
0,96
AFFAIRE I.F. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE I.F. c. ITALIE (Requête n° 40968/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-12-21
0,96
AFFAIRE MURRU c. ITALIE (N° 3)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MURRU c. ITALIE (n° 3) (Requête n° 45095/98) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2000 DÉFINITIF 21/03/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-12-21
0,96
AFFAIRE MURRU c. ITALIE (N° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MURRU c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 45091/98) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2000 DÉFINITIF 21/03/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-11-21
0,96
AFFAIRE D'ARRIGO ET GARROZZO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE D'ARRIGO ET GARROZZO c. ITALIE (Requête n° 40216/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2000-10-12
0,96
AFFAIRE ALTAMURA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ALTAMURA c. ITALIE (Requête n° 45084/98) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2000 DÉFINITIF 12/01/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă