BÎRLOG v. ROMANIA

Publicat la 22 mai 2023 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 40685/22 Ana-Maria BÎRLOG și Adrian-Nicolae BÎRLOG împotriva României depusă la 12 august 2022 comunicată la 4 mai 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenția privind lipsa de acces la instanță în cadrul procedurilor care urmăresc echilibrarea obligațiilor contractuale părților prin adaptarea clauzelor contractuale pentru ca reclamanții să nu suporte singur efectele negative ale dificultăților financiare. Presupunerea lipsei de acces ar fi fost cauzată de jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale în ceea ce privește admisibilitatea acțiunilor similare depuse de împrumut în acorduri de împrumut ipotecare (ca reclamanții în acest caz) care se bazează pe dispozițiile Legii nr. 77/2016 privind transferul în loc de plată („îndrăznești să plătească”), astfel cum a fost modificat de Legea nr. 52/2020. Admisibilitatea acestor acțiuni a fost obiectul unei jurisprudențe divergente ale instanțelor interne, deoarece unele instanțe au emis decizii care permit examinarea acestor acțiuni cu privire la fondul, în timp ce alții au respins acțiuni similare ca fiind inadmisibile, raționând că dispozițiile Legii nr. 77/2016 a permis doar consumatorului să solicite încheierea contractului prin transferarea proprietății ipotecare imobile către creditor și nu a permis adaptarea clauzelor contractuale. În contextul reuniunii președintelui secțiunilor specializate ale Curții Înalte de Casare și Justiție și al Curților de Apel, care a avut loc la 16-17 septembrie 2021, în cadrul mecanismului pentru realizarea coerenței cauzei Legea instituită în temeiul hotărârii nr. 148 din 19 martie 2015 adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secțiunea judecătorilor, participanții au convenit cu majoritate că dispozițiile Legii nr. 77/2016, interpretate în lumina hotărârilor Curții Constituționale și modificate de Legea nr. 52/2020, a permis consumatorului să depună o acțiune care solicită echilibrarea obligațiilor contractuale ale părților prin adaptarea clauzelor contractuale. Procesul-verbal al acestei reuniuni a fost publicat pe site-ul Institutului Național de Magistratură la 6 decembrie 2021. Prin decizia finală a Curții de județ Brașov din 16 decembrie 2021, acțiunea reclamanților care solicită echilibrarea obligațiilor contractuale părților prin adaptarea clauzelor contractuale a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, având în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 77/2016 nu a conferit consumatorului posibilitatea de a solicita adaptarea clauzelor contractuale, ci doar de a solicita transferul în loc de plată, chiar dacă, atunci când se pronunță o astfel de cerere, instanțele ar putea decide să adapteze clauzele contractuale pentru a proteja contractul, în loc de a-l încheia prin transferul de proprietate ipotecată către creditor. Întrebări PENTRU PARTE Au avut acces reclamanților la o instanță pentru determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care acționarea lor care urmărește echilibrarea obligațiilor părților prin adaptarea clauzelor contractuale, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 77/2016, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, fără a fi examinată pe fond (a se vedea, de exemplu, Parohie Catolică Greacă Lupeni și alții c. România [GC], nr. 76943/11, §§ 84-90, 29 noiembrie 2016)? Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care acțiunile similare în fața instanțelor interne au avut rezultate diferite? În special, a fost principiul certitudinei juridice, astfel cum s-a dezvoltat în jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenția (a se vedea, de exemplu, Lupeni parohia catolica greacă și alții v. România citat mai sus, § 116; Albu și alții v. România , nr. 34796/09 și 63 altele §§ 34 și 42, 10 mai 2012; și Petrescu și alții v. România (dec.), nr. 31390/18 și altele 9 §§ 54-55, 7 martie 2023), respectat de instanțe interne? Reunirile președinților secțiunilor specializate ale Curții Superiore de Cassare și Justiție și ale Curților de Apel în cadrul mecanismului de realizare a coerenței jurisprudenței instituite în temeiul hotărârii nr. 148 din 19 martie 2015 adoptate de Consiliul Superior de Magistratură reprezintă un mecanism de depășire a incoerențelor în acest caz. Legea capabilă să pună capăt hotărârilor incoherente, conform principiilor consemnate la art. 6 din Convenție , dezvoltată în jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Parohie Catolică Greacă Lupeni și alții c. România , citat mai sus §129; Albu și alții c. România , citat mai sus § 40; și Petrescu și alții c. România . (dec.), citat mai sus)? În general, Guvernul este invitat să indice în ce măsură acordul atins în cadrul acestui cadru este obligatoriu pentru instanțele interne. În cazul instantaneu, a fost aprobat de către președinții secțiunilor specializate ale Curții Superiore de Cassare și Justiție și ale Curților de Apel din 16-17 septembrie 2021 un mecanism eficient de depășire a incoerenților din jurisprudența privind dispozițiile Legii nr. 77/2016 privind transferul în loc de plată („îndrăznești plată”), astfel cum a fost modificat de Legea nr. 52/2020?

Published on 22 May 2023

FOURTH SECTION

Application no. 40685/22

Ana-Maria BÎRLOG and Adrian-Nicolae BÎRLOG

against Romania

lodged on 12 August 2022

communicated on 4 May 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicants’ complaints under Article 6 of the Convention of lack of access to court in proceedings seeking the balancing of the parties’ contractual obligations by adapting contractual clauses in order for the applicants not to bear alone the negative effects of financial hardship. The alleged lack of access would have been due to conflicting case-law of the domestic courts regarding the admissibility of similar actions lodged by borrowers in mortgage loan agreements (as the applicants in the present case) relying on the provisions of Law no. 77/2016 on the transfer in lieu of payment (“

dare în plată

”), as amended by Law no. 52/2020.

The admissibility of such actions was the object of divergent case

‑

law of the domestic courts, as some courts issued decisions allowing for such actions to be examined on the merits, while others dismissed similar actions as inadmissible, reasoning that the provisions of Law no. 77/2016 only allowed the consumer to request the termination of the contract by transferring the mortgaged immovable property to the creditor and did not allow for the adaptation of the contractual clauses. In the context of a reunion of the presidents of specialised sections of the High Court of Cassation and Justice and of the Courts of Appeal which took place on 16-17 September 2021, within the framework of the mechanism for achieving consistency of case

‑

law set up under decision no. 148 of 19 March 2015 adopted by the Superior Council of Magistracy – Section for Judges, the participants agreed by majority that the provisions of Law no. 77/2016, as interpreted in the light of the Constitutional Court’s decisions and as amended by Law

no.

52/2020, allowed for the consumer to lodge an action requesting the balancing of the parties’ contractual obligations by adapting the contractual clauses. The minutes of this meeting were published on the website of the National Institute of Magistracy on 6 December 2021.

By a final decision of the Brașov County Court of 16 December 2021, the applicants’ action requesting the balancing of the parties’ contractual obligations by adapting the contractual clauses was dismissed as inadmissible, on the grounds that the provisions of Law no. 77/2016 did not confer on the consumer the possibility to request the adaptation of the contractual clauses, but only to request the transfer in lieu of payment, even though, when adjudicating on such a request, courts could decide to adapt the contractual clauses in order to safeguard the contract, instead of terminating it by transfer of the mortgaged property to the creditor.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Have the applicants had access to a court for the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, in so far as their action seeking the balancing of the parties’ obligations by adapting the contractual clauses, under the provisions of Law

no.

77/2016, was dismissed as inadmissible, without being examined on merits (see for instance

Lupeni Greek Catholic Parish and Others v.

Romania

[GC], no. 76943/11, §§ 84-90, 29 November 2016)?

2.

Have the applicants had a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, in so far as similar actions before the domestic courts had different outcomes? In particular, was the principle of legal certainty, as developed in the Court’s case-law in the interpretation of Article 6 of the Convention (see for instance

Lupeni Greek Catholic Parish and Others v. Romania

cited above, §

116;

Albu and Others v. Romania

, nos. 34796/09 and 63 others, §§ 34 and

42, 10

May 2012; and

Petrescu and Others v. Romania

(dec.), nos. 31390/18 and 9

others, §§ 54-55, 7 March 2023), complied with by the domestic courts?

3.

Do the reunions of the presidents of specialised sections of the High Court of Cassation and Justice and of the Courts of Appeal within the framework of the mechanism for achieving consistency of case-law set up under decision no. 148 of 19 March 2015 adopted by the Superior Council of Magistracy represent a mechanism to overcome inconsistencies in the case

‑

law capable of bringing an end to the inconsistent rulings, as required by the principles enshrined in Article 6 of the Convention, developed in the Court’s case-law (see for instance

Lupeni Greek Catholic Parish and Others v.

Romania

, cited above, §129;

Albu and Others v. Romania

, cited above, §

40; and

Petrescu and Others v. Romania

(dec.), cited above)? More generally, the Government are invited to indicate to what extent the agreement reached within this framework is compulsory for the domestic courts.

4.

In the instant case, was the agreement reached by the presidents of specialised sections of the High Court of Cassation and Justice and of the Courts of Appeal on 16-17 September 2021 an effective mechanism to overcome inconsistencies in the case-law concerning the provisions of Law

no.

77/2016 on the transfer in lieu of payment (“

dare în plată

”) as amended by Law no. 52/2020?