Grimaldi împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 DECIZIA CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49308/99 prezentată de Umbretta Grimaldi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțigaru, judecători și M. O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 10 ianuarie 1998 și înregistrată la 2 iulie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1957 și rezident în L'Aquila. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Luciano și Mario Antonio Rossi, avocați în L'Aquila. Printr-un act notificat la 19 februarie și, respectiv, 2 martie 1991, recurenta a atribuit societatea R. și M.A.F.

în fața Tribunalului din L'Aquila pentru a obține plata a două sume de bani. Prima ședință a avut loc la 27 iunie 1991, data la care M. A.F. s-a constituit în procedură și a introdus o cerere reconvențională. Consiliul recurentei a solicitat audierea clientei sale, a anumitor martori și numirea unui expert. Ședința din 21 noiembrie 1991 a fost exmatriculată pentru a permite domnului A.F. A.F. a prezentat lista de martori. La 12 martie 1992, după constituirea societății, judecătorul a aprobat audierea martorilor și a trimis cazul la 9 iulie 1992. La această dată, el a instrumentat audierea părților și a desemnat un expert. La 17 decembrie 1992, expertul a depus jurământul și au fost audiați martori.

Ședința din 27 mai 1993 a fost amânată din cauza absenței martorilor. În noiembrie 1993, au fost audiați martori, apoi Consiliul recurentei a contestat expertiza și a solicitat numirea unui nou expert. Audierea martorilor a continuat la 23 mai 1994. La 7 noiembrie 1994, reprezentantul societății a indicat că clienta sa era în faliment și celelalte părți s-au opus întreruperii procedurii. martie 1995, Consiliul recurentei a înaintat actul de citație care fusese notificat lichidatorului falimentului la 15 noiembrie 1994. După declararea lichidatorului falimentar, judecătorul a amânat cauza la 19 februarie 1996, data la care Consiliul recurentei își reiterează cererea de nouă expertiză, însă judecătorul a stabilit data de 15 aprilie 1998 ședința pledoariilor în fața camerei competente a Tribunalului.

Prin ordonanța din 20 iulie 1998, instanța menționată a trimis cauza în fața judecătorului de punere în stare pentru o suplimentară de expertiză prin stabilirea ședinței la 14 decembrie 1998. La o dată nespecificată, cauza a fost încredințată colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio) ) Sezioni stralcio , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 alineatul (5) din Legea nr. 353/90 (astfel cum a fost modificată prin Legea 534/95) pentru a absorbi cauza pendinte în fața instanțelor civile. La 16 aprilie 1999 și la 25 iunie 1999, judecătorul l-a însărcinat pe expert, deja numit, să furnizeze clarificări.

La 21 ianuarie 2000, cauza a fost amânată la 31 martie 2000 pentru desfășurarea procedurii. La 31 martie 2000, consiliul recurentei a solicitat desemnarea unui nou expert și … La data respectivă, judecătorul a desemnat un nou expert și a fixat executarea jurământului la 17 noiembrie 2000. ÎN DREPT, cauza recurentei privește durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 19 februarie 1991 și era încă în curs de desfășurare la 17 noiembrie 2000. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este de aproape nouă ani și nouă luni pentru o instanță, nu răspunde cerinței de termen rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 49308/99 présentée par Ombretta Grimaldi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. Gaukur Jörundsson, M. R. Türmen, M. B. Zupančič, M. T. Panțîru, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 janvier 1998 et enregistrée le 2 juillet 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1957 et résidant à L'Aquila. Elle est représentée devant la Cour par M es Luciano et Mario Antonio Rossi, avocats à L'Aquila.

Par un acte notifié respectivement les 19 février et 2 mars 1991, la requérante assigna la société R. et M me A.F. devant le tribunal de L'Aquila afin d'obtenir le paiement de deux sommes d'argent. La première audience se tint le 27 juin 1991, date à laquelle M me A.F. se constitua dans la procédure et introduisit une demande reconventionnelle. Le conseil de la requérante demanda l'audition de sa cliente, de certains témoins et la désignation d'un expert. L'audience du 21 novembre 1991 fut renvoyée afin de permettre à M me A.F. de présenter sa liste de témoins. Le 12 mars 1992, après la constitution de la société, le juge admit l’audition de témoins et renvoya l'affaire au 9 juillet 1992. A cette date, il procéda à l'audition des parties et désigna un expert.

Le 17 décembre 1992, l'expert prêta serment et des témoins furent entendus. L'audience du 27 mai 1993 fut reportée en raison de l'absence des témoins. Le 29 novembre 1993, des témoins furent entendus puis le conseil de la requérante contesta l'expertise et demanda la désignation d'un nouvel expert. L'audition des témoins se poursuivit le 23 mai 1994. Le 7 novembre 1994, le représentant de la société indiqua que sa cliente était en faillite et les autres parties s'opposèrent à l'interruption de la procédure. Le 13 mars 1995, le conseil de la requérante déposa l'acte d'assignation à comparaître notifié au syndic de la faillite le 15 novembre 1994. Après avoir déclaré le syndic défaillant, le juge ajourna l’affaire au 19 février 1996, date à laquelle le conseil de la requérante réitéra sa demande de nouvelle expertise mais le juge fixa au 15 avril 1998 l'audience de plaidoiries devant la chambre compétente du tribunal.

Par une ordonnance du 20 juillet 1998, ledit tribunal renvoya l'affaire devant le juge de la mise en état pour un complément d'expertise en fixant l'audience au 14 décembre 1998. A une date non précisée, l’affaire fut confiée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ). Les sezioni stralcio , composées d'un juge titulaire, en qualité de président, et de deux juges honoraires, ont été crées en vertu de l'article 90, alinéa 5, de la loi n° 353/90 (telle que modifiée par la loi n° 534/95) afin d'absorber l’arriéré d'affaires pendantes devant les juridictions civiles. Les 16 avril et le 25 juin 1999, le juge chargea l’expert, déjà nommé, de fournir des éclaircissements.

Le 21 janvier 2000, l’affaire fut reportée au 31 mars 2000 pour le déroulement de l’expertise. Le 31 mars 2000, le conseil de la requérante demanda la désignation d’un nouvel expert et l’audience fut renvoyée au 16 juin 2000. A cette date, le juge désigna un nouvel expert et fixa la prestation du serment au 17 novembre 2000. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 19 février 1991 et était encore pendante au 17 novembre 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est de presque neuf ans et neuf mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente