Palumbo împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 DECIZIA CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49310/99 prezentată de Stefania Palumbo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțiru, judecători și dl. O Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 14 ianuarie 1998 și înregistrată la 2 iulie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1962 și rezident la Bergamo. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Renato Vico și Franco Uggetti, avocați la Berggame. Printr-un act notificat la 7 decembrie 1991, recurenta a adresat societatea I. în fața Tribunalului din Bergamo pentru a obține încheierea unui contract de vânzare a unei clădiri.

Prima audiere a avut loc la 27 februarie 1992. La 22 martie 1992, judecătorul pentru punerea în funcțiune desemnează un expert care a depus jurământul la 15 octombrie 1992. La 11 noiembrie 1993, Consiliul reclamantului a depus o memorare și judecătorul a trimis cazul la 17 martie 1994 pentru a permite pârâtei să își prezinte observațiile. În martie 1994, judecătorul a ordonat audierea anumitor martori. Audierile din 5 octombrie 1994 și 13 februarie 1995 au fost dedicate acestei audieri. La 13 noiembrie 1995, primind cererea formulată de consiliul recurentei, judecătorul a ordonat o expertiză suplimentară. Un alt expert a fost numit la 1 februarie 1996 și a obținut un termen de 180 de zile pentru depunerea raportului său.

În decembrie 1996, părțile au solicitat stabilirea ședinței de prezentare a concluziilor și judecătorul a trimis cazul în acest sens la 23 octombrie 1997. La data respectivă, la 15 noiembrie 2001 a stabilit ședința de pledoarii în fața camerei competente a Tribunalului. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant la 12 septembrie 2000, la acea dată a avut loc o nouă ședință n a … Acuzarea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 7 decembrie 1991 și era încă în curs de desfășurare la 12 septembrie 2000. Potrivit recurentei, durata procedurii, care, la acea dată, era de mai mult de opt ani și nouă luni pentru o instanță, nu răspundea cerinței de termen rezonabil [art. 6 alineatul (1) din convenție].

Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 49310/99 présentée par Stefania Palumbo contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. Gaukur Jörundsson, M. R. Türmen, M. B. Zupančič, M. T. Panțîru, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 14 janvier 1998 et enregistrée le 2 juillet 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1962 et résidant à Bergame. Elle est représentée devant la Cour par M es Renato Vico et Franco Uggetti, avocats à Bergame.

Par un acte notifié le 7 décembre 1991, la requérante assigna la société I. devant le tribunal de Bergame afin d'obtenir la conclusion d'un contrat de vente d'un immeuble. La première audience se tint le 27 février 1992. Le 22 mars 1992, le juge de la mise en état désigna un expert qui prêta serment le 15 octobre 1992. Le 11 novembre 1993, le conseil du requérant déposa un mémoire et le juge renvoya l'affaire au 17 mars 1994 pour permettre à la défenderesse de présenter ses observations. Le 18 mars 1994, le juge ordonna l'audition de certains témoins. Les audiences des 5 octobre 1994 et 13 février 1995 furent consacrées à cette audition. Le 13 novembre 1995, accueillant la demande formulée par le conseil de la requérante, le juge ordonna un supplément d'expertise.

Un autre expert fut nommé le 1 er février 1996 et obtint un délai de 180 jours pour le dépôt de son rapport. Le 5 décembre 1996, les parties sollicitèrent la fixation de l'audience de présentation des conclusions et le juge renvoya l'affaire à cette fin au 23 octobre 1997. A cette dernière date il fixa au 15 novembre 2001 l'audience de plaidoiries devant la chambre compétente du tribunal. Selon les renseignements fournis par le requérant le 12 septembre 2000, une nouvelle audience n’avait, à cette date, pas encore été fixée et l’affaire avait été confiée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ). EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure a débuté le 7 décembre 1991 et était encore pendante au 12 septembre 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui était, à cette date, de plus de huit ans et neuf mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente