SILVESTRI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA 1 DECIZIA CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 440/98 prezentate de Giuseppe Silvestri împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțigaru, judecători și M. O Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 27 aprilie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1941 și rezident la Roma. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Riccardo Barberini, avocat în Peruse. La 30 martie 1991, reclamantul l-a numit pe domnul M. în fața Tribunalului din Peru pentru a obține restituirea unei sume plătite acestuia din urmă ca intermediar pentru achiziționarea unei clădiri și repararea daunelor suferite ca urmare a faptului că vânzarea nu era încheiată.

La 16 martie 1992, judecătorul a amânat cauza la 30 noiembrie 1992. În acea zi, reclamantul a depus un document la dosar. L La 11 aprilie 1994, părțile au insistat asupra cererilor lor. La 19 decembrie 1994, judecătorul a admis audierea martorilor și a numit un expert, care a depus jurământul la 28 aprilie 1994 În aceeași zi a avut loc audierea. La 13 iunie 1995, judecătorul a amânat cauza la 4 martie 1996 din cauza grevei avocaților. După două audieri, printr-o decizie din 10 iunie 1996 judecătorul a dispus prezentarea expertului. La 9 decembrie 1996, judecătorul a dispus o suplimentare de competență. După o trimitere, la 4 februarie 1998 părțile au solicitat stabilirea datei pentru prezentarea concluziilor.

Prin hotărârea din 14 iulie 1999, al cărei text a fost depus la grefă la 27 iulie 1999, Tribunalul a acceptat parțial cererea reclamantului. Hotărârea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 30 martie 1991 și se încheie la 27 iulie 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de aproximativ opt ani și patru luni pentru o instanță, nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44400/98 présentée par Giuseppe Silvestri contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. Gaukur Jörundsson, M. R. Türmen, M. B. Zupančič, M. T. Panțîru, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 27 avril 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1941 et résidant à Rome. Il est représenté devant la Cour par M e Riccardo Barberini, avocat à Pérouse. Le 30 mars 1991, le requérant assigna M. M. devant le tribunal de Pérouse afin d’obtenir la restitution d’une somme versée à ce dernier en tant qu’intermédiaire pour l’achat d’un immeuble ainsi que la réparation des dommages subis suite au fait que la vente ne s’était pas conclue.

La mise en état de l’affaire commença le 1 er juillet 1991. Le 16 mars 1992, le juge ajourna l’affaire au 30 novembre 1992. Ce jour-là, le requérant versa un document au dossier. L’audience prévue pour le 5 juillet 1993 fut reportée d’office au 12 juillet 1993, date à laquelle le requérant demanda l’audition de témoins. Par un acte déposé au greffe le 13 décembre 1993, le défendeur demanda également l’audition de témoins. Le 11 avril 1994, les parties insistèrent dans leurs demandes. Le 19 décembre 1994, le juge admit l’audition des témoins et nomma un expert, qui prêta serment le 28 mars 1995. Le même jour eut lieu ladite audition. Le 13 juin 1995, le juge ajourna l’affaire au 4 mars 1996 en raison de la grève des avocats.

Après deux audiences, par une décision du 10 juin 1996 le juge ordonna la comparution de l’expert. Le 9 décembre 1996, le juge ordonna un complément d’expertise. Après un renvoi, le 4 février 1998 les parties demandèrent la fixation de la date pour la présentation des conclusions. Par un jugement du 14 juillet 1999, dont le texte fut déposé au greffe le 27 juillet 1999, le tribunal fit en partie droit à la demande du requérant. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 30 mars 1991 et s’est terminée le 27 juillet 1999. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est d’environ huit ans et quatre mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente