Mezzena împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 DECIZIA CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49311/99 prezentată de Luigia Mezzena împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțigaru, judecători și M. O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 2 februarie 1998 și înregistrată la 2 iulie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un cetățean italian, născut în 1916 și rezident în Florența. Printr-un act notificat la 5 ianuarie 1995, una dintre fiicele recurentei și-a numit mama, cei doi frați și sora în fața tribunalului din Florența pentru a obține împărțirea unei moșteniri.

Prima ședință stabilită la 16 iunie 1995 a fost amânată din oficiu la 9 februarie 1996. La acea dată, judecătorul pentru punerea în funcțiune a numit un expert care a depus jurământul la 15 februarie 1996. Martie 1996 și obțin 180 de zile pentru a depune la grefe raportul său. Ședința din 6 decembrie 1996 a fost trimisă înapoi la 6 noiembrie 1997 pentru a permite părților să examineze expertiza.

În acea zi, părțile au solicitat o nouă expertiză pe motiv că unul dintre bunuri fusese vândut, apoi ședința a fost trimisă înapoi la 11 martie 1998. În acea zi, părțile au depus documente și judecătorul, la cererea reclamantei, a trimis la ședința din 23 aprilie 1998. La 22 martie 1999 președintele Tribunalului a adresat cauza unui alt magistrat și acesta a stabilit o ședință la 9 iunie 2000. La data respectivă, reclamanta a propus să se retrimite cauza și, mai mult decât atât, la opoziția recurentei, hotărârea a fost amânată până la 22 septembrie 2000. Potrivit recurentei, durata procedurii, care a fost la acea dată de peste cinci ani și opt luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil (art. 6 1 din convenție).

(complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 49311/99 présentée par Luigia Mezzena contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. Gaukur Jörundsson, M. R. Türmen, M. B. Zupančič, M. T. Panțîru, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 février 1998 et enregistrée le 2 juillet 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1916 et résidant à Florence. Par un acte notifié le 5 janvier 1995, une des filles de la requérante assigna sa mère, ses deux frères et sa sœur devant le tribunal de Florence afin d'obtenir le partage d'un héritage.

La première audience fixée au 16 juin 1995, fut reportée d'office au 9 février 1996. A cette date, le juge de la mise en état nomma un expert lequel prêta serment le 15 mars 1996 et obtint 180 jours pour déposer au greffe son rapport. L'audience du 6 décembre 1996 fut renvoyée au 6 novembre 1997 afin de permettre aux parties d'examiner l'expertise.

Ce jour là, les parties demandèrent une nouvelle expertise au motif qu'un des biens avait été vendu, puis l'audience fut renvoyée au 11 mars 1998. Ce jour là, les parties déposèrent des documents et le juge, à la demande de la demanderesse, renvoya l’audience au 23 avril 1998. Le 22 mars 1999 le Président du tribunal assigna l’affaire à un autre magistrat et ce dernier fixa une audience au 9 juin 2000. A cette date, la demanderesse proposa de renvoyer à nouveau l’affaire et, nonobstant l’opposition de la requérante, l’audience fut reportée au 22 septembre 2000. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 5 janvier 1995 et était encore pendante au 22 septembre 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui était à cette date de plus de cinq ans et huit mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente