CARTOLERIA PODDIGHE s.n.c. contre l'ITALIE

SECȚIUNEA CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4339/98 prezentată de Cartualria Poddighe s.n.c. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Pantiru, judecători și domnul Oboyle; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 aprilie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a intenționat, face următoarea decizie CU FAȚA recurenta este o societate italiană și are sediul social la Sassari. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Marco Pinna Vistoso, avocat la Sassari.

La 25 martie 1981, reclamanta, la data respectivă A numit coproprietatea X în fața tribunalului din Sassari pentru a obține condamnarea la executarea lucrărilor ca urmare a infiltrării de apă în clădirea sa și repararea daunelor suferite. La 7 iulie 1981, judecătorul, la cererea coproprietății, a autorizat cererea de garanție a administrației societății anonime Poddighe, în calitate de proprietar al proprietății în cauză. La 28 iulie 1981, judecătorul a constatat că lichidatorul falimentului nu era înființat. La 1 decembrie 1981, judecătorul a numit un expert care a depus jurământul în aceeași zi. În noiembrie 1982 reclamanta a insistat în cererea sa de audiere a martorilor. La tribunal prevăzut pentru 22 februarie 1983 a fost reportat din oficiu din cauza mutației judecătorului de punere în funcțiune.

La 10 mai 1983, pârâta a solicitat o exmatriculare. La 11 octombrie 1983, judecătorul a ordonat prezentarea expertului pentru a obține clarificări. La 10 iulie 1984, judecătorul a autorizat apelul ca garanție al întreprinderii I. și al municipiului Sassari. După o trimitere, la 12 martie 1985 municipalitatea s-a constituit în procedură. La 4 iunie 1985, judecătorul a autorizat apelul ca garanție al întreprinderii C. în favoarea municipiului. La 5 noiembrie 1985, această întreprindere s-a constituit. La 4 februarie 1986, reclamanta a insistat în cererea sa de audiere a martorilor. La 22 aprilie 1986, judecătorul a dispus reînnoirea competenței. La data de 1 iulie 1986, la data de 18 noiembrie 1986, în urma mutației judecătorului.

În acea zi, expertul a depus jurământul. La 17 februarie 1987, un nou avocat s-a constituit pentru întreprinderea C. La 5 mai 1987, municipalitatea a propus coproprietății să ajungă la un acord cu privire la executarea anumitor lucrări. În urma unei trimiteri, la 27 octombrie 1987, coproprietatea s-a declarat disponibilă pentru a accepta propunerea municipiului. La 1 decembrie 1987, judecătorul a dispus un complet de competență. Următoarele două ședințe au vizat jurisdicția. La 28 iunie 1988, părțile au vărsat documente la dosar. După o audiere, la 21 ianuarie 1989, la cererea părților, judecătorul a ordonat un nou supliment de competență. Cele patru ședințe care au avut loc între 9 mai 1989 și 13 martie 1990 au vizat competența.

La 29 mai 1990, reclamanta a solicitat stabilirea datei pentru prezentarea concluziilor. Din cele douăsprezece audieri prevăzute între 2 octombrie 1990 și 21 decembrie 1993, una a fost amânată din oficiu și zece au vizat cererea de audiere a martorilor.

La 12 aprilie 1994, judecătorul a aprobat audierea martorilor, care a avut loc în cursul celor cinci audieri care au avut loc între 9 noiembrie 1994 și 5 martie 1997. În ziua respectivă, părțile și-au prezentat concluziile și judecătorul a stabilit data la care au avut loc pledoariile la 23 iunie 2000. Această audiere nu a avut loc din cauza faptului că cauza a fost încredințată colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea cauzelor mai vechi (sezioni stralcio) Sezioni stralcio , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 alineatul (5) din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) în scopul de a absorbi în fața instanțelor civile o cauză pendinte.

La 13 ianuarie 1999, președintele a numit un nou judecător de punere în funcțiune. În aceeași zi, judecătorul de punere în funcțiune a stabilit o audiere în vederea unei soluționări amiabile la 23 februarie 1999. La 9 martie 1999, reclamanta a reînceput procedura, iar judecătorul a stabilit data la care a luat cuvântul la 25 La data respectivă, un nou avocat s-a constituit pentru pârât și judecătorul a amânat cauza la 23 noiembrie 1999. Această ședință nu a avut loc din cauza schimbării judecătorului și a motivului pentru pledoarii a fost stabilită la 14 decembrie 1999. printr-o hotărâre din 3 martie 2000, al cărei text a fost depus la grefă la 26 martie 2000, judecătorul a acceptat cererea recurentei.

Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 25 martie 1981 și se încheie la 26 martie 2000. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este de nouăsprezece ani pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate.

Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44399/98 présentée par Cartoleria Poddighe s.n.c. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. Gaukur Jörundsson, M. R. Türmen, M. B. Zupančič, M. T. Panțîru, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 24 avril 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une société italienne et a son siège social à Sassari. Elle est représentée devant la Cour par M e Marco Pinna Vistoso, avocat à Sassari. Le 25 mars 1981, la requérante, à l’époque « Cartoleria Giuseppe Poddighe », assigna la copropriété X devant le tribunal de Sassari afin d’en obtenir la condamnation à l’exécution de travaux suite à des infiltrations d’eau dans son immeuble et la réparation des dommages subis.

La mise en état de l’affaire commença le 28 avril 1981. Le 7 juillet 1981, le juge, à la demande de la copropriété, autorisa l'appel en garantie de l’administration de la société anonyme Poddighe mise en faillite, en sa qualité de propriétaire de l’immeuble en question. Le 28 juillet 1981, le juge constata que le syndic de la faillite ne s’était pas constitué. Le 6 octobre 1981, la requérante demanda l’audition de témoins. Le 1 er décembre 1981, le juge nomma un expert qui prêta serment le même jour. Après trois audiences concernant l’expertise, le 16 novembre 1982 la requérante insista dans sa demande d’audition de témoins. L’audience prévue pour le 22 février 1983 fut reportée d’office en raison de la mutation du juge de la mise en état.

Le 10 mai 1983, la défenderesse demanda un renvoi. Le 11 octobre 1983, le juge ordonna la comparution de l’expert afin d’obtenir des éclaircissements. Le 13 décembre 1983, le juge ordonna un complément d’expertise. Après deux audiences, le 10 juillet 1984, le juge autorisa l'appel en garantie de l’entreprise I. et de la municipalité de Sassari. Après un renvoi, le 12 mars 1985 la municipalité se constitua dans la procédure. Le 4 juin 1985, le juge autorisa l'appel en garantie de l’entreprise C., en faveur de la municipalité. Ladite entreprise se constitua le 5 novembre 1985. Le 4 février 1986, la requérante insista dans sa demande d’audition de témoins. Le 22 avril 1986, le juge ordonna le renouvellement de l’expertise.

L’audience prévue pour le 1er juillet 1986 fut reportée d’office au 18 novembre 1986 en raison de la mutation du juge. Ce jour-là, l’expert prêta serment. Le 17 février 1987, un nouvel avocat se constitua pour l’entreprise C. Le 5 mai 1987, la municipalité proposa à la copropriété de parvenir à un accord quant à l’exécution de certains travaux. Après un renvoi, le 27 octobre 1987, la copropriété se déclara disponible à accepter la proposition de la municipalité. Le 1 er décembre 1987, le juge ordonna un complément d’expertise. Les deux audiences suivantes concernèrent l’expertise. Le 28 juin 1988 les parties versèrent des documents au dossier. Après une audience, le 21 janvier 1989, à la demande des parties, le juge ordonna un nouveau complément d’expertise.

Les quatre audiences qui se tinrent entre le 9 mai 1989 et le 13 mars 1990 concernèrent l’expertise. Le 29 mai 1990, la requérante demanda la fixation de la date pour la présentation des conclusions. Des douze audiences prévues entre le 2 octobre 1990 et le 21 décembre 1993, une fut reportée d’office et dix concernèrent la demande d’audition de témoins.

Le 12 avril 1994, le juge admit l’audition des témoins, qui se tint au cours des cinq audiences qui eurent lieu entre le 9 novembre 1994 et le 5 mars 1997. L’audience prévue pour le 27 janvier 1998 fut reportée d’office au 19 mai 1998. Ce jour-là, les parties présentèrent leurs conclusions et le juge fixa la date de l’audience de plaidoiries au 23 juin 2000. Cette audience ne se tint pas en raison du fait que l’affaire fut confiée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires plus anciennes ( sezioni stralcio) . Les sezioni stralcio , composées d’un juge titulaire, en qualité de président, et de deux juges honoraires, ont été crées en vertu de l’article 90, alinéa 5, de la loi n° 353/1990 (tel que modifié par la loi n° 534/1995) afin d’absorber l’arriéré d’affaires pendantes devant les juridictions civiles.

Le 13 janvier 1999, le président nomma un nouveau juge de la mise en état. Le même jour, le juge de la mise en état fixa une audience en vue d’un règlement amiable au 23 février 1999. Le jour venu, le juge déclara l’interruption de la procédure en raison du décès de l’avocat de la défenderesse. Le 9 mars 1999, la requérante reprit la procédure et le juge fixa la date de l’audience au 25 mai 1999. A cette date, un nouvel avocat se constitua pour la défenderesse et le juge ajourna l’affaire au 23 novembre 1999. Cette audience ne se tint pas à cause du changement du juge et l’audience de plaidoiries fut fixée au 14 décembre 1999. Par un jugement du 3 mars 2000, dont le texte fut déposé au greffe le 26 mars 2000, le juge fit droit à la demande de la requérante.

EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 25 mars 1981 et s’est terminée le 26 mars 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est de dix-neuf ans pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente