Duran împotriva Turciei

SECȚIUNEA I DECIZIE PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47654/99 prezentate de Osman DURAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Türmen Biersan Casadevall Maruste judecători M. O Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 martie 1999 și înregistrată la 22 aprilie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la faptul că reclamantul, domnul Duran, este un resortisant turc, născut în 1969. La momentul faptelor, el avea reședința în Tunceli și era medic. În fața Curții, acesta este reprezentat de domnul Kazćm Genç, avocat în baroul din Ankara.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 iunie 1997, reclamantul a fost arestat și pus în custodie de către poliției din Hotărârea pentru securitate d … La 6 iunie 1997, acesta a fost adus în fața judecătorului apărător al Curții de Securitate a statului Malatya, care a dispus arestarea sa provizorie. printr-un act de acuzăre din 17 iunie 1997, procurorul aflat în apropierea instanței respective l-a acuzat pe reclamant de asistență pentru organizarea ilegală, PKK. La 14 octombrie 1997, instanța de securitate de la … l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reprobabile și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni; în plus, i s-a interzis funcția publică pe o perioadă de trei ani.

Reclamantul a luat măsuri împotriva acestei hotărâri, pe care Curtea de Casație a confirmat-o printr-o hotărâre pronunțată la 17 septembrie 1998 și a făcut publică la 23 septembrie. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul susține în primul rând că instanța de securitate a statului Malatya, care l-a judecat, nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială, deoarece unul dintre cei trei judecători care au stat acolo era un ofițer al armatei care se afla în ierarhia militară. Reclamantul invocă, de asemenea, art. 6 alineatul (3) litera (b) din convenție și, în această privință, denunță o încălcare a dreptului său de apărare în cadrul procedurii în fața Curții de Casație, deoarece avizul procurorului general cu privire la fondul recursului său nu i-ar fi fost notificat.

În cele din urmă, reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 14 din Convenție, în legătură cu art. 6, prin care a fost condamnat din cauza originii sale kurde. Curtea a examinat obiecțiunile prezentate de reclamant. Cu toate acestea, în statul în care se află dosarul cauzei, aceasta consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității celor întemeiate pe art. 6 § 1 și art. 3 litera (b) din convenție și consideră că este necesar să îl aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește mențiunea de încălcare a articolului 14 din convenție, coroborată cu art. 6, Curtea constată că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestei delegări.

Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să o cunoască, Curtea constată că nu există o încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE (b) din Convenție, în ceea ce privește lipsa independenței și a imparțialității Curții de Securitate a statului Malatya, și necomunicarea avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație cu privire la fondul recursului formulat de reclamant; DECLARĂ RECURSAREA IRRECEVANTĂ pentru surplus.

Michael O Modulul Președinte Anexă (Document intern mai puțin trimite părților) Nota Raportorului (în legătură cu care propune respingerea) Scrisoare de avertizare: 29 iunie 2000 art. 14 coroborat cu art. 6 (condamnare discriminatoriuă pe motive de origine etnică): reclamantul nu și-a exprimat suficient argumentele, deși a fost invitat să facă acest lucru, și nimic în dosar nu permite să se presupună că instanțele interne au făcut referire la originea etnică a reclamantului pentru a-și fundamenta judecata: lipsa vădită a temeiului.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 47654/99 présentée par Osman DURAN contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de M mes E. Palm , présidente , W. Thomassen , MM. Gaukur Jörundsson , R. Türmen , C. Bîrsan , J. Casadevall , R. Maruste , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 6 mars 1999 et enregistrée le 22 avril 1999, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Duran, est un ressortissant turc, né en 1969. A l’époque des faits, il résidait à Tunceli et était médecin. Devant la Cour, il est représenté par Me Kazım Genç, avocat au barreau d’Ankara.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la partie requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 2 juin 1997, le requérant fut arrêté et placé en garde à vue par des policiers de la Direction de la sûreté d’Istanbul, à l’issue d’une perquisition domiciliaire. Par la suite, à une date non précisée, il fut renvoyé devant les instances de Malatya. Le 6 juin 1997, il fut traduit devant le juge assesseur de la cour de sûreté de l’Etat de Malatya (« la cour de sûreté de l’Etat »), lequel ordonna sa mise en détention provisoire. Par un acte d’accusation du 17 juin 1997, le procureur près ladite juridiction inculpa le requérant pour assistance à l’organisation illégale, PKK. Le 14 octobre 1997, la cour de sûreté de l’Etat déclara le requérant coupable des faits reprochés et le condamna à une peine d’emprisonnement de trois ans et neuf mois ; par ailleurs, l’intéressé se vit interdire de la fonction publique pour une durée de trois ans.

Le requérant se pourvut contre ce jugement, que la Cour de cassation confirma par un arrêt prononcé le 17 septembre 1998 et rendu public le 23 septembre. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue en premier lieu que la cour de sûreté de l’Etat de Malatya qui l’a jugé ne saurait passer pour un tribunal indépendant et impartial, dès lors que l’un des trois juges qui y siégeaient était un officier de l’armée relevant de la hiérarchie militaire. Le requérant invoque également l’article 6 § 3 b) de la Convention et, à cet égard, il dénonce une atteinte à ses droits de défense dans la procédure devant la Cour de cassation, parce que l’avis du procureur général quant au fond de son pourvoi ne lui aurait pas été notifié.

Le requérant se plaint enfin d’une violation de l’article 14 de la Convention, en connexion avec l’article 6, affirmant avoir été condamné à cause de son origine kurde. EN DROIT La Cour a examiné les griefs présentés par le requérant. Cependant, en l’état du dossier de l’affaire, elle estime ne pas être en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ceux tirés de l’article 6 §§ 1 et 3 b) de la Convention et juge nécessaire de le porter à la connaissance du Gouvernement défendeur, en application de l’article 54 § 3 b) de son Règlement. Quant à l’allégation de violation de l’article 14 de la Convention, combiné avec l’article 6, la Cour constate que le requérant a été informé des obstacles éventuel à la recevabilité de cette doléance.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître de celle-ci, la Cour relève aucun apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, AJOURNE l’examen des griefs du requérant tirés de l’article 6 §§ 1 et 3 b) de la Convention, s’agissant du manque d’indépendance et d’impartialité de la Cour de sûreté de l’Etat de Malatya, et de la non communication de l’avis du procureur général près la Cour de cassation quant au fond du pourvoi formé par le requérant ;

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

pour le surplus. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente ANNEXE (Document interne – ne pas envoyer aux parties) Note du Rapporteur (quant au grief dont il propose le rejet) Lettre d’avertissement : 29 juin 2000 Article 14 combiné avec l’article 6 (condamnation discriminatoire fondée sur l’origine ethnique) : le requérant n’a pas suffisamment étayé ses allégations, alors qu’il avait été invité à le faire, et rien dans le dossier ne permet de supposer que les juridictions internes aient fait cas de l’origine ethnique du requérant pour fonder leur jugement : défaut manifeste de fondement.