SECȚIUNEA 1 A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44382/98 prezentată de Maria Emilia Caracciolo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțigaru, judecători și M. O grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 4 mai 1995 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a intenționat, face următoarea decizie FACE recurenta este un cetățean italian, născut în 1926 și rezident la Chieti. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Augusto Bassino, avocat la Chieti. La 17 octombrie 1991, recurenta a atribuit societății F. și domnul F. în fața judecătorului conciliator din Chieti pentru a obține plata sumei de 500 000 de lire italiene cu titlu de închiriere a unui apartament pentru luna Prima audiere, stabilită la 15 noiembrie 1991, a fost amânată din oficiu de două ori până la 18 iunie 1992, data la care judecătorul a declarat inculpații care au eșuat și a aprobat audierea dlui L La data de 18 februarie 1993, la data de 18 martie 1993, reclamanta a prezentat o audiere a martorilor. Printr-o ordonanță din ianuarie 1994, judecătorul a aprobat audierea martorilor solicitate la 18 februarie 1993 și a amânat cauza la 17 februarie 1993. Februarie 1994. Această audiere a fost amânată din oficiu la 9 iunie 1994. În acea zi, a avut loc la audierea a doi martori. Cele patru audieri care au avut loc între 7 iulie și 1 decembrie 1994 au fost revocate pentru că martorii inculpaților nu au fost prezentați. octombrie 1995. În acea zi, avocatul societății F. și al dlui F. a renunțat la mandatul său și judecătorul a fixat data pentru prezentarea concluziilor la 30 noiembrie 1995. La 11 ianuarie 1996, judecătorul a pronunțat în deliberare cauza. printr-o hotărâre din 19 iunie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 20 iunie 1996, judecătorul conciliator a acceptat cererea reclamantei. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 17 octombrie 1991 și s. a fost încheiată la 20 iunie 1996. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este de mai mult de patru ani și opt luni pentru o instanță, nu răspunde cerinței de termen rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte
de la requête n° 44382/98
présentée par Maria Emilia Caracciolo
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28
novembre 2000 en une chambre composée de
M
me
présidente
,
M.
M.
M.
Gaukur Jörundsson,
M.
M.
M.
juges
,
et de
M.
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 mai 1995 et enregistrée le 13
novembre
1998
;
Après avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante est une ressortissante italienne, née en 1926 et résidant à Chieti. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Augusto Bassino, avocat à Chieti.
Le 17 octobre 1991, la requérante assigna la société F. et M. F. devant le juge conciliateur de Chieti afin d’obtenir le paiement de la somme de 500 000 lires italiennes à titre de location d’un appartement pour le mois d’août.
La première audience, fixée au 15 novembre 1991, fut reportée d’office à deux reprises jusqu’au 18 juin 1992, date à laquelle le juge déclara les défendeurs défaillants et admit l’audition de M. F. L’audience prévue pour le 24 septembre 1992 fut reportée d’office au 8 octobre 1992. Ce jour-là, le juge constata que les défendeurs s’étaient constitués et ajourna l’affaire au 19 novembre 1992. Le jour venu, se tint l’audition de M. F. L’audience fixée au 21 janvier 1993 fut reportée d’office au 18
février 1993. A cette date et le 18
mars
1993, la requérante demanda l’audition de témoins. Par une ordonnance de janvier 1994, le juge admit l’audition des témoins demandée le 18
février 1993 et ajourna l’affaire au 17
février 1994. Ladite audience fut reportée d’office au 9 juin 1994. Ce jour-là, eut lieu l’audition de deux témoins. Les quatre audiences qui se tinrent entre les 7 juillet et premier
décembre 1994 furent renvoyées car les témoins des défendeurs ne s’étaient pas présentés.
L’audience prévue pour le 2 février 1995 fut reportée d’office à sept
reprises jusqu’au 5
octobre 1995. Ce jour-là, l’avocat de la société F. et de M. F. renonça à son mandat et le juge fixa la date pour la présentation des conclusions au 30 novembre 1995. Le 11
janvier
1996, le juge mit l’affaire en délibéré.
Par un jugement du 19 juin 1996, dont le texte fut déposé au greffe le 20 juin 1996, le juge conciliateur fit droit à la demande de la requérante.
Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 17 octobre 1991 et s’est terminée le 20 juin 1996.
Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est de plus de quatre ans et huit mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés.
Michael O’Boyle
Elisabeth Palm
Greffier
Présidente