CtEDO 06.12.2001 Auto

AFFAIRE CARACCIOLO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
06.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CARACCIOLO c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA CARACCIOLO c. ITALIA (Recuperarea nr. 44382/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 decembrie 2001 DEFINITIVF 06/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Caracciolo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress Președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 noiembrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, Maria Emilia Caracciolo ( A. Basino, avocat în Chieti. Guvernul italian (adică guvernul este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă la 28 noiembrie 2000. La 1 noiembrie 2001, Curtea și-a recompus secțiunile [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită noii secțiuni. La 17 octombrie 1991, recurenta a atribuit societății F. și domnul F. în fața judecătorului conciliator din Chieti pentru a obține plata sumei de 500 000 de lire italiene cu titlu de închiriere a unui apartament pentru luna Prima audiere, stabilită la 15 noiembrie 1991, a fost amânată din oficiu de două ori până la 18 iunie 1992, data la care judecătorul a declarat inculpații care au eșuat și a aprobat audierea dlui L La data de 18 februarie 1993, la data de 18 martie 1993, reclamanta a prezentat o audiere a martorilor. Printr-o ordonanță din ianuarie 1994, judecătorul a aprobat audierea martorilor solicitate la 18 februarie 1993 și a amânat cauza la 17 februarie 1993. Februarie 1994. Această audiere a fost amânată din oficiu la 9 iunie 1994. În acea zi, a avut loc la audierea a doi martori. Cele patru audieri care au avut loc între 7 iulie și 1 decembrie 1994 au fost revocate pentru că martorii inculpaților nu au fost prezentați. octombrie 1995. În acea zi, avocatul societății F. și al dlui F. a renunțat la mandatul său și judecătorul a fixat data pentru prezentarea concluziilor la 30 noiembrie 1995. La 11 ianuarie 1996, judecătorul a pronunțat în deliberare cauza. printr-o hotărâre din 19 iunie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 20 iunie 1996, judecătorul conciliator a acceptat cererea reclamantei. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Păcat, cheltuieli și cheltuieli. 15. Recurenta solicită 7 000 000 de lire italiene pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-ar fi suferit, precum și pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne 16. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 2 000 EUR pentru prejudiciul moral 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata dobânzii legale aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. PRIN CES, CURTEA, ÎN L A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale că acest munte va fi majorat cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea termenului respectiv și până la expirarea acestuia la plata respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 6 decembrie 2001, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-03-28
0,97
AFFAIRE TATANGELO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE TATANGELO c. ITALIE (Requête n° 54285/00) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 28/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE SILVESTRI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SILVESTRI c. ITALIE (Requête n° 44400/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE GRASSI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GRASSI c. ITALIE (Requête n° 44430/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE MAUTI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MAUTI c. ITALIE (Requête n° 44391/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă