SECȚIUNEA A TREIA CAUZA PULVIRENTI c. FRANȚA Cerere nr. 41226/98 HOTĂRÂREA STRASBURG 28 noiembrie 2000 ÎN LEGĂTURA PULVIRENTI c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Fuhrmann președinte J.-P. Costa Loucaide Kūris Tulkens Jungwiert Traja judecători Dollei graffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 7 noiembrie 2000, aceaceasta a fost adoptată la această dată de procedură la data inițială a cauzei (nr. 41526/96) îndreptată împotriva Franței și al cărei resortisant italian, M. Maria Pulvirenti, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Omului (□ Comisia Europeană pentru Drepturile Omului).
La 18 mai 1998, în temeiul articolului 25 anterior din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a fost înregistrată la 8 iunie 1998; reclamanta este reprezentată de dl P. Bernardet, sociolog, rezident în Fresnaye sur-Chedouet (Franța). Guvernul francez ( Dl Dubrocard, subdirector al drepturilor omului la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri civile. La 23 martie 1999, Curtea a decis să aducă cauza recurentei cu privire la durata procedurii la cunoștința guvernului, invitând să prezinte în scris observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia și să declare surplusul cererii inadmisibile.
Guvernul și-a prezentat observațiile la 1 septembrie 1999, iar recurenta a răspuns la aceasta la 1 septembrie 1999. La 4 mai 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 14 și 18 octombrie 2000, reprezentantul recurentei și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. În perioada 15-21 mai 1990, recurenta este mama domnului Giovanni Granata, care a făcut obiectul unui tratament intern psihiatric în cadrul regimului de plasare din oficiu la centrul spitalicesc Montperrin d aix Provence (denumit în continuare CHS). Dl Granata a sesizat Comisia cu privire la aceleași fapte, înregistrate la nr. 396206/98, în prezent pendinte în fața Curții și anexată la prezenta cauză.
Prin actele din 2, 3, 4 și 9 decembrie 1991, recurenta, domnul Giovanni Granata și la unul dintre frații săi, au atribuit statului, orașul Aix-en-Provence, HHS, Dr. D. și medicii din HHS în fața Tribunalului de Mare Instanță din Paris, în despăgubirea prejudiciului cauzat de internarea reclamantului. Prin hotărârea din 20 septembrie 1993, Tribunalul de Mare Instanță a decis să suspende judecarea cauzei până la decizia instanței administrative sesizate cu recurs împotriva deciziilor administrative de internare a primarului și prefectului. La 12 ianuarie 1998, avocatul reclamantului l-a informat pe președintele Camerei Tribunalului de Mare Instanță că Consiliul de Stat și-a pronunțat hotărârea la 17 noiembrie 1997 și a solicitat restabilirea cauzei în funcție de rol.
10. Tribunalul și-a dat sentința la 17 mai 1999. El a condamnat orașul d aix-en-Provence să repare prejudiciul care rezultă din decizia provizorie de plasare în perioada 15-16 mai 1990, pe care a considerat-o, de asemenea, justificată din punct de vedere medical și a condamnat statul să despăgubească reclamanții pentru prejudiciul suferit ca urmare a deciziei prefectale de plasare din oficiu din 17 mai 1990, pe care l-a considerat nejustificat din punct de vedere medical. 11. La data de 16 octombrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantei: Am luat cunoștință de declarația guvernului francez conform căreia el este dispus să-mi plătească suma totală de 30 000 ′ (trent de mii de franci), în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având originea cererii nr. 4152 ′ ï pe care am înaintat-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 13. La 18 octombrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 41226/98, introdusă de M Maria Pulvirenti, guvernul francez propune ca aceasta să plătească suma totală de 30 000 FF (trent de mii de franci), imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție, după pronunțarea hotărârii, persoana în cauză să nu solicite retrimiterea cauzei la Marea Cameră 14. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). Denunțează disjuncția cererilor nr. 39666/98 și 41226/98 ; Decide să șteargă de la rolul juridic al cauzei referitoare la cererea nr. 41526/98 ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 28 noiembrie 2000 în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Dolle W. Fuhrmann Modululer Președintele
c. FRANCE ( Requête n° 41526/98 ) ARRÊT STRASBOURG 28 novembre 2000 En l’affaire PULVIRENTI c. France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M. W. Fuhrmann , président , M. J.-P. Costa , M. L. Loucaides , M. P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , M. K. Traja , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 novembre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 41526/98) dirigée contre la France et dont une ressortissante italienne, M me Maria Pulvirenti (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 18 mai 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). Elle a été enregistrée le 8 juin 1998.
2.La requérante est représentée par M. P. Bernardet, sociologue, résidant à la Fresnaye-sur-Chédouet (France). Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me M. Dubrocard, Sous-directrice des Droits de l’Homme au ministère des Affaires étrangères.
3.Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. Le 23 mars 1999, la Cour a décidé de porter le grief de la requérante relatif à la durée de la procédure à la connaissance du Gouvernement, en l’invitant à présenter par écrit des observations sur sa recevabilité et son bien-fondé, et de déclarer le surplus de la requête irrecevable. Le Gouvernement a présenté ses observations le 6 août 1999, et la requérante y a répondu le 1er septembre 1999.
4.Le 4 mai 2000, la Cour a déclaré la requête recevable.
5.Les 14 et 18 octobre 2000 respectivement, le représentant de la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
6.La requérante est la mère de M. Giovanni Granata, qui a fait l’objet, du 15 au 21 mai 1990, d’un internement psychiatrique sous le régime du placement d’office au centre hospitalier spécialisé Montperrin d’Aix ‑ en ‑ Provence (ci-après le CHS). M. Granata a saisi la Commission d’une requête, relative aux mêmes faits, enregistrée sous le n° 39626/98, actuellement pendante devant la Cour et jointe à la présente affaire.
7.Par actes des 2, 3, 4 et 9 décembre 1991, la requérante, M. Giovanni Granata et l’un de ses frères, assignèrent l’État, la ville d'Aix-en-Provence, le CHS, le Dr D. et les médecins du CHS devant le tribunal de grande instance de Paris, en réparation du préjudice causé par l'internement du requérant.
8.Par jugement du 20 septembre 1993, le tribunal de grande instance décida de surseoir à statuer jusqu'à la décision de la juridiction administrative saisie de recours contre les décisions administratives d’internement du maire et du préfet.
9.Le 12 janvier 1998, l'avocat du requérant informa le président de la chambre du tribunal de grande instance que le Conseil d’État avait rendu son arrêt le 17 novembre 1997 et demanda le rétablissement de l'affaire au rôle.
10.Le tribunal rendit son jugement le 17 mai 1999. Il condamna la ville d’Aix-en-Provence à réparer le préjudice résultant de l’illégalité de la décision provisoire de placement du 15 au 16 mai 1990, qu’il estima par ailleurs médicalement justifiée et condamna également l’État à indemniser les demandeurs pour le préjudice subi du fait de l’illégalité de la décision préfectorale de placement d’office du 17 mai 1990, qu’il considéra médicalement injustifiée.
11.L’État et la ville d’Aix-en-Provence ont fait appel devant la cour d’appel de Paris. La requérante et ses fils ont formé un appel incident. L’audience de plaidoiries a été fixée au 26 avril 2001. EN DROIT
12.Le 16 octobre 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement français selon laquelle il est prêt à me verser la somme globale de 30 000 FF (trente mille francs), en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41526/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Etat français à propos des faits à l’origine de ladite requête, quant à la durée de la procédure, jusqu’au prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
13.Le 18 octobre 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41526/98, introduite par M me Maria Pulvirenti, le gouvernement français offre de verser à celle-ci la somme globale de 30 000 FF (trente mille francs), dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention »
14.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
15.Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Prononce la disjonction des requêtes n os 39626/98 et 41526/98 ; 2. Décide de rayer du rôle l’affaire relative à la requête n° 41526/98 ; 3. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 novembre 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. S. Dollé W. Fuhrmann Greffière Président