Di Dio împotriva Italiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51129/99 prezentate de Carmelina Di Di Dio împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, P. Lorenzen, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, judecători și de E. Fribergh; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 martie 1998 și înregistrată la 20 septembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1958 și rezident în Benevent. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Togo Verrilli și Cosimo Marcellino, avocați din Benevent.

La 26 septembrie 1991, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, care a servit drept judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său la plata lunară a prestațiilor de invaliditate (assegno mensule di invalidità civile). La 10 octombrie 1992, judecătorul a stabilit prima ședință la 21 octombrie 1992. La această ședință, judecătorul a numit un expert și apoi a retrimis dezbaterile la ședința din 15 noiembrie 1993. În ziua următoare, părțile și-au prezentat concluziile și printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 20 noiembrie 1993, judecătorul a acceptat cererea recurentei. La 4 martie 1994, pârâtul (Ministerul Internelor), la data de 15 octombrie 1997, părțile și-au prezentat concluziile prin intermediul unei decizii din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 17 noiembrie 1997. 1997, instanța a respins recursul.

ÎN JUSTIȚIE Hotărârea reclamantei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 26 septembrie 1991 și sa încheiat la 17 noiembrie 1997. Potrivit reclamantei, durata procedurii, care este de mai mult de șase ani și o lună pentru două instanțe, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51129/99 présentée par Carmelina Di Dio contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 novembre 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président , M. B. Conforti, M. G. Bonello, M me V. Strážnická, M. P. Lorenzen, M. M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 mars 1998 et enregistrée le 20 septembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1958 et résidant à Bénévent. Elle est représentée devant la Cour par M es Togo Verrilli et Cosimo Marcellino, avocats à Bénévent.

Le 26 septembre 1991, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit au versement mensuel des allocations d’invalidité ( assegno mensile di invalidità civile). Le 10 octobre 1992, le juge d’instance fixa la première audience au 21 octobre 1992. A cette audience, le juge nomma un expert puis remit les débats à l’audience du 15 novembre 1993. Le jour venu, les parties présentèrent leurs conclusions et par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 20 novembre 1993, le juge fit droit à la demande de la requérante. Le 4 mars 1994, le défendeur (le Ministère de l’intérieur), interjeta appel du jugement devant le tribunal de Naples.

Le 23 avril 1994, le président du tribunal désigna un juge rapporteur puis fixa l’audience de plaidoiries au 15 octobre 1997. A cette date, les parties présentèrent leurs conclusions. Par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 17 novembre 1997, le tribunal rejeta l’appel. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 26 septembre 1991 et s’est terminée le 17 novembre 1997. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est de plus de six ans et un mois pour deux instances, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président