CtEDO 30.11.2000 Auto

LA PAROLA ET AUTRES contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
30.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LA PAROLA ET AUTRES contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39712/98 prezentate de Salvatore LA PAROLA și alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 30 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo B. C onforti, Caflisch Makarczyk Butkevych Hedigan judecători V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 14 octombrie 1996 și înregistrată la 6 februarie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamanții sunt trei resortisanți italieni, născuți în 1953, 1961 și 1982 și locuiesc în Palermo. Primii doi solicitanți sunt părinții celui de-al treilea și acționează, de asemenea, în numele acestuia care, minor, este handicapat de la nașterea sa. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Circumstanțe speciale ale cauzei născute în 1983, al treilea reclamant a prezentat de la naștere leziuni și malformații grave, cum ar fi microcefalia și convulsiile. La vârsta de trei luni, serviciul de neuropsihiatrie infantilă stabilește un diagnostic de sindrom de convulsii cu crize polimorfe și o întârziere psihomotorie severă, dublat cu o microcefalie. Medicul a recomandat reeducarea psihomotorității într-un centru specializat. Cel de-al treilea reclamant a fost internat de mai multe ori și a fost supus intervențiilor. La 13 martie 1989, comisia de departament al statului membru (Comisia Sanitaria provinciale per gli Invalizi civili) a stabilit că cel de-al treilea reclamant este invalid la 100%. La 25 septembrie și 27 noiembrie 1996, prefectura Palermo l-a informat pe primul reclamant că Comisia sanitară pentru constatarea infirmităților civile (Comisia sanitaria per la accertamento delle minorazioni civili) a recunoscut că cel de-al treilea reclamant era invalid și că prezenta dificultăți persistente în îndeplinirea funcțiilor vârstei sale. Pentru că era orb și surd. La 7 februarie 1996, Secretariatul General al Președinției Republicii a raportat cazul reclamanților la prefectura Palermo. În martie 1996, Comisia a solicitat, la rândul ei, ca două servicii regionale, un departament și o asociație să ia măsuri de asistență. La 18 aprilie 1996, Hotărârea pentru Afaceri Sociale a Serviciului autorităților locale din regiunea Sicilia a comunicat primăriei din Palermo o cerere din partea reclamanților pentru obținerea unei subvenții. Printr-o scrisoare din 25 ianuarie 1997, prefectura Palermo a invitat serviciile sociale ale primăriei Palermo să ia orice măsură utilă în interesul celui de-al treilea reclamant. Aceasta a indicat faptul că primul reclamant se plângea de neaplicarea Legii regionale din Sicilia nr. 16 din 28 martie 1986. La 22 martie 1999, Serviciul pentru consultări în domeniul medicinii fizice și al readaptarii eliberează un certificat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ca răspuns la o întrebare a Curții Europene privind pensiile și/sau ajutoarele primite, reclamanții au indicat că au primit o declarație de primire a unei declarații. La rândul său, guvernul a indicat că cel de-al treilea reclamant percepe, în mai multe titluri, despăgubiri în valoare totală de 1 886 940 lire italiene, iar cel de-al treilea reclamant va primi, de asemenea, încă din majoritate, pensii pentru o sumă totală de 1 236 810 lire italiene. Invitat să prezinte observații cu privire la această diferență de cifre, guvernul a confirmat sumele aferente indemnizațiilor și a furnizat informații ulterioare privind ajutoarele ad-hoc. În schimb, nu a spus nimic despre pensiile pe care cel de-al treilea reclamant ar trebui să le atingă încă de la majoritatea acestora. Drept intern relevant Legea regională siciliană nr. 68 din 18 aprilie 1981 se referă la crearea, organizarea și gestionarea serviciilor referitoare la persoanele cu handicap și stabilește, de asemenea, categoriile de persoane care pot fi considerate ca fiind cu handicap în cadrul aplicării legii menționate. Legea regională siciliană nr. 16 din 28 martie 1986 prevede intervenții în favoarea persoanelor cu handicap în sensul Legii nr. 68 din 1981 menționate anterior. Planul de acțiune trienal 1986-1988, anexat la lege și ca parte integrantă, prevede: În contextul unei gradații necesare a intervențiilor, departamentele regionale în cauză, unitățile sanitare locale și comunele sunt obligate să realizeze, în conformitate cu propriile lor competențe și responsabilități, astfel cum sunt stabilite de acest plan (...) 3) crearea de servicii care să permită menținerea persoanelor cu handicap în căminul familiei, cum ar fi (...) (b) intervenții de ajutor economic pentru familii. GRIFS Invocând art. 2, 5 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng că statul pârât nu ar garanta drepturile la viață și la sănătate care presupun o asistență reală de natură sanitară și domestică, precum și a celor economice. Reclamanții se plâng și de durata procedurii administrative de acordare a ajutorului. Reclamanții se plâng mai întâi de ceea ce nu au primit ajutorul economic prevăzut de Legea regională nr. 16 din 1986 și consideră în general că acesta este o necunoaștere a drepturilor la viață, la libertate și la securitate și la respectarea vieții private și de familie. Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată nimănui în mod intenționat, cu excepția executării unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal în cazul în care infracțiunea este pedepsită cu această pedeapsă prin lege. Orice persoană are dreptul la libertate și securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția cazurilor următoare și în conformitate cu căile legale (...) art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale personale și familiale, a domiciliului său și a corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. Potrivit guvernului, tribunalele nu au epuizat căile de atac interne pentru că nu au sesizat instanța administrativă regională; pe de altă parte, în ceea ce privește Ö Õ trasă de la art. 8, acesta face trimitere la Hotărârea Botta (hotărârea din 24 februarie 1998, Rec. 1998-I), nu fără a lua în considerare faptul că, odată cu adoptarea Legii regionale nr. 16 din 1986, Italia și-a îndeplinit obligațiile pozitive care decurg din art. 8. Potrivit reclamanților, prin ratificarea convenției, statul membru în cauză este angajat să asigure tuturor cetățenilor, în special minorilor și persoanelor cu handicap, drepturile la viață și la sănătate care rezultă din asistență medicală și de locuință efectivă, precum și din asistență economică. În ceea ce privește excepția de neobosire, Curtea constată că, în lipsa unui răspuns negativ din partea autorităților la cererea reclamanților, trebuie să se întrebe dacă reclamanții ar putea să atace în mod negativ tăcerea-rejet. Cu toate acestea, Curtea nu consideră că este necesar să examineze excepția respectivă, deoarece, în orice caz, obiecțiunile reclamanților trebuie respinse. Întradevăr, Curtea arată că articolele 2 și 5 nu pot fi invocate în speță, deoarece prezenta cerere nu privește o atingere sau amenințări la adresa vieții celui de-al treilea reclamant, ci mai degrabă asupra asistenței sale sanitare și asupra ajutorului care trebuie acordat părinților săi. În plus, nu i se impune nicio restricție a libertății sale. Pe de altă parte, presupunând că reclamanții au dreptul la ajutorul prevăzut de lege, că Curtea nu poate face acest lucru, deoarece, pe de o parte, autoritățile însărcinate cu punerea în aplicare a Legii nr. 16 din 1986 nu s-au pronunțat și, pe de altă parte, reclamanții nu au solicitat o hotărâre în acest sens. , nu este mai puțin adevărat că reclamanții primesc deja indemnizații cu titlu permanent pentru a face față handicapurilor celui de-al treilea reclamant. permite Curții să ajungă la concluzia că Italia și-a îndeplinit deja obligațiile pozitive care îi revin în temeiul art. 8 din Convenție (a se vedea Hotărârea Botta c. Italia din 24 februarie 1998, Recueil 1998-I). În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Reclamanții se plâng apoi de întârzierile administrative în examinarea cererii de acordare a ajutorului în temeiul Legii regionale nr. 16 din 1986. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul excită de la inaplicabilitatea rațională a articolului 6 din prezenta cauză, deoarece reclamanții nu pot invoca necunoașterea unui drept civil Curtea amintește că art. 6 nu se aplică decât pentru procedurile judiciare și pentru acțiunile administrative care, potrivit dreptului intern, constituie o condiție prealabilă necesară înainte de a putea aduce contestația în fața instanțelor. Comisia constată că, în prezenta cauză, reclamanții se plâng de o procedură administrativă care nu urmărește să soluționeze un litigiu, ci să determine dacă au dreptul la ajutorul solicitat. Prin urmare, art. 6 nu se aplică în cazul de față. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent B erger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-01-06
0,93
CERULLI ET ZADRA contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46537/99 présentée par Ugo Cerulli et Daria Zadra contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6 janvier 2000 en une chambr
CtEDO 2000-07-27
0,93
AFFAIRE PIROLA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE PIROLA c. ITALIE (Requête n° 45065/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 27 juillet 2000 En l’affaire Pirola c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : M. G. R
CtEDO 2000-03-02
0,93
FRANCESCHETTI ET ODORICO contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46965/99 présentée par Denis Franceschetti et Loredana Odorico contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 2 mars 2000 en une chambr
CtEDO 2000-10-26
0,93
ROLDAN TEXEIRA ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40655/98 présentée par Rosa Maria ROLDAN TEXEIRA et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 26 octobre 2000 en une chamb
CtEDO 2000-11-09
0,93
ROSA contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49361/99 présentée par Antonio Rosa contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2000 en une chambre composée de M. G. R
Sursă