DI MEO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51099/99 prezentată de Franca Di Meo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, P. Lorenzen, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, judecători și de E. Fribergh; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 august 1998 și înregistrată la 20 septembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1960 și rezident la Faicchio (Benevent). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat la Solopaca (Benevent). La 11 mai 1994, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în calitate de judecător al muncii, care urmărește să obțină recunoașterea dreptului său la plata unei despăgubiri datorate în temeiul unui concediu pentru creșterea copilului (indennità postpartum per astenzione faoltativa La 21 mai 1994, judecătorul din oficiu a stabilit prima ședință la 22 iunie 1997. Această ședință a fost pronunțată din oficiu la 14 ianuarie 1999. În ziua următoare, pârâta a solicitat admiterea mijloacelor de probă. Judecătorul a acceptat această cerere și a retrimis la ședința la 12 octombrie 1999. La 3 iulie 2000, părțile nu au fost prezentate, judecătorul a amânat ședința la 18 decembrie 2000. ÎN DREPT Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 11 mai 1994 și este încă în curs de desfășurare până în prezent. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este până în prezent de puțin mai mult de șase ani și șapte luni pentru o instanță, nu răspunde la cerința termenului rezonabil Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51099/99

présentée par Franca Di Meo

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30

novembre 2000 en une chambre composée de

M.

C.L. Rozakis,

président

,

M.

B. Conforti,

M.

G. Bonello,

M

me

V. Strážnická,

M.

P. Lorenzen,

M.

M. Fischbach,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 27 août 1998 et enregistrée le 20 septembre 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une ressortissante italienne, née en 1960 et résidant à Faicchio (Bénévent). Elle est représentée devant la Cour par M

e

Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent).

Le 11 mai 1994, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit au versement d’une indemnité due au titre d’un congé parental (

indennità post-partum per astenzione facoltativa

).

Le 21 mai 1994, le juge d’instance fixa la première audience au 22 juin 1997. Cette audience fut renvoyée d’office au 14 janvier 1999. Le jour venu, la partie défenderesse sollicita l’admission de moyens de preuves. Le juge fit droit à cette demande et remit l’audience au 12 octobre 1999. Le 3 juillet 2000, les parties ne s’étant pas présentées, le juge reporta l’audience au 18 décembre 2000.

EN DROIT

Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 11 mai 1994 et est encore pendante à ce jour.

Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est à ce jour d’un peu plus de six ans et sept mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Greffier

Président