PELOSI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51113/99 prezentate de Concetta Pelosi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, P. Lorenzen, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, judecători și de E. Fribergh; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 aprilie 1998 și înregistrată la 20 septembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este o resortisantă italiană, născută în 1940 și rezidentă la S. Bartolomeo in Galdo (Benevent). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Luigi Perifano, avocat în Benevent.

La 27 aprilie 1989, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benévent, care acționează ca judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său la o pensie de invaliditate (pensie di invalidità) La 12 mai 1989, judecătorul judecător a stabilit prima audiere la 21 februarie 1990. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și apoi a prezentat dezbaterile în lantură din 25 februarie 1991. În acea zi, raportul de la .. Iunie 1991. Această ședință a fost revocată din oficiu la 28 octombrie 1991, apoi a fost prezentată la cererea Consiliului recurentei la 3 februarie 1992, pentru a permite depunerea de documente care să justifice absența reclamantei la data de 28 octombrie 1991. În februarie 1992, recurenta a remarcat că aceasta era totuși prezentată la vizita medicală la data stabilită și a solicitat judecătorului o nouă expertiză medicală.

Judecătorul a acceptat această cerere și a amânat la sonda la 25 februarie 1992. La acea dată, a fost numit un nou expert, iar dezbaterile au fost amânate la 5 februarie 1992. aprilie 1993. În cadrul acestei audieri, pârâtul a depus o memoriul amplificativ. Cu toate acestea, judecătorul, luând în considerare raportul de competență contradictorie și superficială, a decis să încredințeze dosarul unui alt expert a cărui desemnare a fost prezentată la 9 iunie 1993. Această audiere a fost revocată din oficiu la 2 februarie 1994, data la care a fost numit noul expert. În ianuarie 1995. Această audiere a fost trimisă din oficiu la data de 3 aprilie 1995, apoi, la cererea reclamantei până la data de 7 iunie 1995. Cele trei audieri prevăzute între această dată și data de 12 ianuarie 1998 au fost revocate din oficiu până la data de 4 martie 1998. În ziua următoare, judecătorul a retrimis cauza la data de 27 ianuarie 1999 deoarece părțile nu s-au prezentat.

Între timp, la 18 martie 1998, recurenta a înaintat grefei o cerere de avansare a datei la care a avut loc încununarea. Judecătorul a acceptat această cerere și a fixat o ședință la 21 septembrie 1998. Aceasta din urmă a fost revocată din oficiu, de două ori, până la 10 februarie 1999. În acea zi, judecătorul a dispus o nouă expertiză și a retrimis la ședința la 3 noiembrie 1999. Această audiere a fost inițiată din oficiu la 25 septembrie 2000. termenul rezonabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51113/99 présentée par Concetta Pelosi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 novembre 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président , M. B. Conforti, M. G. Bonello, M me V. Strážnická, M. P. Lorenzen, M. M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 30 avril 1998 et enregistrée le 20 septembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1940 et résidant à S. Bartolomeo in Galdo (Bénévent). Elle est représentée devant la Cour par M e Luigi Perifano, avocat à Bénévent.

Le 27 avril 1989, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit au versement d’une pension d’invalidité ( pensione di invalidità ). Le 12 mai 1989, le juge d’instance fixa la première audience au 21 février 1990. Le jour venu, le juge nomma un expert puis remit les débats à l’audience du 25 février 1991. Ce jour-là, le rapport de l’expert n’ayant pas été versé au dossier, le juge renvoya l’audience au 3 juin 1991. Cette audience fut renvoyée d’office au 28 octobre 1991, puis remise à la demande du conseil de la requérante au 3 février 1992, pour permettre le dépôt de documents justifiants de l’absence de la requérante à l’audience du 28 octobre 1991. Le jour venu, le 3 février 1992, la requérante fit observer que celle-ci s’était toutefois présentée à la visite médicale à la date fixée et sollicita du juge une nouvelle expertise médicale.

Le juge fit droit à cette demande puis reporta l’audience au 25 février 1992. A cette date, un nouvel expert fut nommé et les débats furent reportés au 5 avril 1993. Lors de cette audience, la partie défenderesse déposa un mémoire ampliatif. Toutefois, le juge, considérant le rapport d’expertise contradictoire et superficiel, décida de confier le dossier à un autre expert dont la désignation fut remise au 9 juin 1993. Cette audience fut renvoyée d’office au 2 février 1994, date à laquelle le nouvel expert fut nommé. L’audience fut remise au 30 janvier 1995. Cette audience fut renvoyée, une fois d’office au 3 avril 1995, puis, à la demande de la requérante jusqu’au 7 juin 1995. Les trois audiences prévues entre cette date et le 12 janvier 1998 furent renvoyées d’office jusqu’au 4 mars 1998. Le jour venu, le juge remit l’affaire au 27 janvier 1999 car les parties ne s’étaient pas présentées.

Entre-temps, le 18 mars 1998, la requérante déposa au greffe une demande tendant à ce que la date de l’audience fut avancée. Le juge fit droit à cette demande et fixa une audience au 21 septembre 1998. Cette dernière fut renvoyée d’office, à deux reprises, jusqu’au 10 février 1999. Ce jour-là, le juge ordonna une nouvelle expertise puis remit l’audience au 3 novembre 1999. Cette audience fut renvoyée d’office au 25 septembre 2000. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 27 avril 1989 et était encore pendante au 25 septembre 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui était à cette date d’environ onze ans et cinq mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président