DELLA RATTA c. ITALIE

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51155/99 prezentate de Matteo Della Ratta împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, P. Lorenzen, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, judecători și e. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 30 ianuarie 1998 și înregistrată la 20 septembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1940 și rezident la S. Agata dei Goti (Benevent). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Gaetano Del Vecchio, avocat la Benevent. La 22 octombrie 1990, reclamantul a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, în vederea obținerii recunoașterii dreptului său la plata alocațiilor de invaliditate (assegno di invalidit la 27 noiembrie 1990, instanța judecătorească din Benevent a fixat prima audiere la 26 noiembrie 1991. Această audiere a fost inițiată din oficiu la 18 februarie 1992. În ziua aceea, judecătorul a numit un expert și apoi a prezentat dezbaterile la tribunalul din 18 octombrie 1993. Cu toate acestea, această audiere a fost pronunțată din oficiu la 2 decembrie 1994. La acea dată, reclamantul a depus la dosar o expertiză medicală privată, pârâta a solicitat o amânare de la rejudecare pentru examinarea acestei expertize. Judecătorul care a acceptat această cerere a retrimis la ședința la 23 În ianuarie 1995, printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 15 februarie 1995, judecătorul a respins cererea reclamantului. La 26 ianuarie 1996, reclamantul a solicitat judecarea în fața instanței din Benevent. La 22 februarie 1996, președintele Tribunalului a desemnat un judecător raportor și a fixat prima ședință la 16 octombrie 1996. Totuși, această audiere a fost inițiată din oficiu de două ori până la 11 martie 1998. În acea zi, pârâta a extirpat pe reclamant de pe listele de asigurări sociale referitoare la plățile contribuțiilor sociale. Pentru a prezenta documentele autentice ale respectării acestei cerințe, reclamantul a solicitat o retrimitere. Tribunalul care a acceptat această cerere a reportat la tribunal la data de 27 mai 1998. La această audiere și la următoarea, pârâta menținea excepția . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acea zi, pârâtul a înaintat dosarul documentelor, iar instanța a dat în judecată la 17 noiembrie 1999 pentru a permite examinarea acestora. Cu toate acestea, această audiere a fost inițiată din oficiu, de două ori, până la 12 aprilie 2000. La 3 mai 2000, instanța a numit un expert și a prezentat cazul la 15 noiembrie 2000. În opinia reclamantului, durata procedurii în litigiu se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 22 octombrie 1990 și era încă în curs de desfășurare la 15 noiembrie 2000. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care a fost la această dată de peste 10 ani pentru două instanțe, nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

51155/99

présentée par Matteo Della Ratta

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30

novembre 2000 en une chambre composée de

M.

C.L. Rozakis,

président

,

M.

B. Conforti,

M.

G. Bonello,

M

me

V. Strážnická,

M.

P. Lorenzen,

M.

M. Fischbach,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 30 janvier 1998 et enregistrée le 20

septembre 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1940 et résidant à S. Agata dei Goti (Bénévent). Il est représenté devant la Cour par M

e

Gaetano Del Vecchio, avocat à Bénévent.

Le 22 octobre 1990, le requérant déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit au versement des allocations d’invalidité (

assegno di invalidità

).

Le 27 novembre 1990, le juge d’instance fixa la première audience au 26

novembre

janvier 1995.

Par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 15

février 1995, le juge rejeta la demande du requérant.

Le 26 janvier 1996, le requérant interjeta appel du jugement devant le tribunal de Bénévent. Le 22 février 1996, le président du tribunal désigna un juge rapporteur puis fixa la première audience au 16 octobre 1996. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office à deux reprises jusqu’au 11 mars 1998. Ce jour-là, la partie défenderesse excipa de la radiation du requérant des listes de la sécurité sociale relatives aux versements des cotisations sociales. Afin de produire les documents faisant foi du respect de cette exigence, le requérant sollicita un renvoi de l’audience. Le tribunal faisant droit à cette demande reporta l’audience au 27

mai 1998. A cette audience et à la suivante, la partie défenderesse maintint l’exception soulevée et le tribunal, faisant droit aux demandes de celle-ci, reporta l’audience, à deux reprises, jusqu’au 21 avril 1999. Ce jour-là, la partie défenderesse versa au dossier des documents et le tribunal remit l’audience au 17 novembre 1999 afin de permettre leur examen. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office, à deux reprises, jusqu’au 12 avril 2000. Le 3 mai 2000, le tribunal nomma un expert et remit l’affaire au 15 novembre 2000.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 22 octobre 1990 et était encore pendante au 15 novembre 2000.

Selon le requérant, la durée de la procédure, qui était à cette date de plus de dix ans pour deux instances, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Greffier

Président