CtEDO 05.12.2000 Auto

AKDENIZ contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AKDENIZ contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39667/98 prezentate de Yakup AKDENZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima secțiune), care are loc la 5 decembrie 2000 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson, Türmen Biersan Casadevell Maruste judecătorii dl O Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 decembrie 1997 și înregistrată la 5 februarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fapta CIRCONSTANCE Introducere Reclamantul, Y. Akdeniz, este un resortisant turc născut în 1930 la Tunceli. La momentul faptelor, el era muncitor pensionat. În fața Curții, acesta este reprezentat de domnul Emine Akgün, avocat în barou da . După pensionare, reclamantul își investește întregul capital pentru a construi o casă în țara sa natală : satul Cihangir din districtul Caemișgezek, unde a locuit până în iulie 1994. Acest sat se află în provincia Tunceli, una dintre cele care se află în stare de urgență în 1987 în partea de sud-est a lanatoliei. Începând din 1985, au avut loc tulburări grave între forțele de securitate și membrii organizației ilegale, PKK, în această regiune a Turciei. Evenimentele și luptele care au avut loc au afectat numeroase sate, inclusiv cele din Tunceli; unele au fost evacuate și altele, abandonate de locuitorii lor, casele fiind distruse. Versiunea faptelor date de reclamant la 2 iulie 1994, în jurul orei 20:30, Cihangir a fost înconjurat de teroriști, iar aceștia și gărzile de sate s-au luptat până la ora 23:00. Teroriștii au folosit rachete, care au atins câteva case, inclusiv cea a reclamantului care a văzut locuința sa de patru etaje și proprietățile sale casnice complet distruse. A doua zi, Comandamentul Subprefectal al jandarmeriei a trimis o trupă la locul faptei. La 7 iulie 1994, Consiliul Înțelepților din Cihangir a stabilit o constatare cu privire la prejudiciul material suferit de reclamant. S-a estimat că suma pierderii datorate distrugerii casei și bunurilor de uz casnic în valoare de 462 000 000 de lire turcești (TRL). În aceeași zi, informat că Subprefectura de damemișkezek ar fi anunțat că va fi pregătită să despăgubească victimele incidentului în cauză, șase săteni, inclusiv dl Akdeniz, au înaintat fiecare următoarea cerere: Aș dori să vă prezint procesul verbal întocmit de consiliul înțelepților cu privire la casa mea și bunurile [amenajări] care au fost incendiate de teroriști. Vă cer cu respect ajutorul Într-un raport din 13 august 1994, la A fost aprobat de Consiliul Înțelepților și, printr-o scrisoare din 6 iunie 1995, subprefectul, președintele Asociației, a informat E.D. Se pare că această decizie nu a fost notificată reclamantului, care nu ar fi putut lua cunoștință de acest lucru decât în aprilie 1996. La 16 iunie 1996, reclamantul s-a adresat separat prim-ministrului și Ministerului de Interne. După ce a amintit faptele, a spus: Prin scrisoarea sa din 6 iunie 1995, Fondul (...) a decăzut de la cererea mea. Am încredere deplină în legile Turciei noastre și în dreptul. Prin prezenta, vă rog să luați în considerare [dezgustul] meu la 4 iulie 1996, președintele Departamentului de Relații Publice lângă prim-ministru ( Departamentul de Stat a răspuns că cererea a fost transmisă Ministerului de Interne pentru avizare. Cu toate acestea, Ministerul de Stat a răspuns punct și, în consecință, reclamantul a trimis la 2 septembrie 1996, acestuia și secretarului general, apoi, la 3 septembrie, prim-ministrului, următoarea scrisoare (...) procesul verbal al situației desfășurat de Comandamentul jandarmeriei, constatarea stabilită de consiliul înțelepților, precum și constatarea unor daune materiale pregătite de către responsabilii pentru subprefectură, ca urmare a distrugerii și a incendiului [în acest caz], sunt anexate la cererea mea. În astfel de cazuri, art. 22 din Legea [...] privind combaterea terorismului prevede, în ceea ce îi privește pe cetățenii care au suferit prejudicii și pierderi de bunuri ca urmare a acțiunilor teroriste, acordarea unui ajutor din partea fondului (...). Solicit permisiunea dumneavoastră (...) pentru a fi admiși în beneficiul unui ajutor din partea fondului menționat anterior. Din nou, numai departamentul i-a răspuns reclamantului, prin faptul că a informat că cererea sa a fost transmisă Prefecturăi d mail. Cu toate acestea, se pare că acesta nu a luat act de cererea respectivă. Între timp, dl O., secretar general al Comitetului de coordonare, atașat guvernatorului regiunii de stare de urgență, i-a dat reclamantului o notă, în care îl invita personal pe prefectul din Tunceli să acorde ajutorul în cauză. În această privință, la 25 decembrie 1996, reclamantul a numit Prefectura din Tunceli, susținând nota menționată. Prin scrisorile din 22 mai 1997, menționând toate acțiunile pe care le-a intentat fără succes, reclamantul și-a dat seama de soarta sa în fața prim-ministrului și a președintelui Republicii, declarând că valoarea pierderii sale a ajuns la 5 000 000 000 TRL, el a fost epuizat și s-a plâns de pasivitatea autorităților față de el. De data aceasta, Secretariatul General al Președintelui Republicii a răspuns și l-a invitat pe prim-ministru să ia notă de cererea dlui Akdeniz. Prin urmare, la 23 iunie 1997, Departamentul l-a informat pe reclamant, din nou, că cererea sa fusese transmisă Ministerului de Interne. În cele din urmă, la 17 iulie 1997, Subprefectura de chémișgezek a informat reclamantul cu privire la răspunsul dat la cererea sa (...) anterior, printr-o scrisoare nr. 2/190 din 18 august 1994, președintele asociației noastre (...) a solicitat secretarului general (...) acordarea unui ajutor, sau această cerere a fost refuzată. Cu toate acestea, printr-o scrisoare nr. 475 din 24 septembrie 1996, subprefectura noastră a solicitat din nou ca un ajutor să fie afectat, dar până în prezent nu s-a primit niciun răspuns. Ajutorul în cauză vă va fi plătit, de îndată ce va fi disponibil (...). La data introducerii cererii sale, dl Akdeniz nu primise încă ajutorul în cauză și, așa cum reiese din dosar, în prezent, situația pare să rămână aceeași. II. privind răspunderea administrației pentru repararea daunelor rezultate din acte, cum ar fi cele denunțate în speță, se pot rezuma după cum urmează. Constituția La art. 125 § 1 și 7 din Constituție stabilește orice act sau decizie a administrației este susceptibilă de a fi supusă unui control jurisdicțional. (...) Această dispoziție nu suferă nici o restricție, nici în caz de urgență sau de război. Al doilea paragraf nu impune neapărat dovada existenței unei erori a administrației, a cărei răspundere are, prin urmare, un caracter absolut și obiectiv, bazat pe teoria riscului social În consecință, administrația poate acționa împotriva oricărei victime a unui prejudiciu cauzat de acte comise de persoane neidentificate sau de teroriști, atunci când se poate spune că statul nu și-a îndeplinit obligația de a menține ordinea și securitatea publică sau obligația de a proteja viața și bunurile persoanelor fizice. Legea nr. 3294 privind instigarea persoanelor fizice și a solidarității sociale Legea nr. 3294 din 29 mai 1986 prevede constituirea, în cadrul Băncii Centrale, a unui fond, și anume Fondul de ajutor social și de solidaritate, pentru a sprijini persoanele aflate în dificultate. (...) este de a ajuta cetățenii aflați într-o situație dificilă și dificilă (...) și de a promova relațiile reciproce și solidaritatea socială, cu condiția ca aceasta să se aplice tuturor celor care corespund acestei descrieri (art. 2). Sumele puse la dispoziția fondului trebuie să fie distribuite cetățenilor prin intermediul asociațiilor de asistență socială și de solidaritate stabilite la nivelul prefecturilor și al subprefecțiunilor. Repararea daunelor cauzate de acte teroriste este, de asemenea, reglementată de această lege. Într-adevăr, art. 22 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului dispune de articolul Cetățenii, care nu fac parte din funcția publică, care au suferit prejudicii, pierderi de vieți sau bunuri ca urmare a acțiunilor teroriste, sunt ajutați în mod preferențial de Fondul de ajutor social și de solidaritate. Potrivit reclamantului, deficiența de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Protocolul nr. 1. ÎN DREPT Curtea a examinat obiecțiunile reclamantului și faptele pe care se întemeiază acestea. Cu toate acestea, în statul în care se află dosarul cauzei, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni, din unghiul articolului 1 Protocolul nr. 1 și consideră necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alin. (3) lit. (b) din Regulamentul său de procedură. Pe de altă parte, Comisia constată că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității sale prezentate pe teren la art. 8 din Convenție. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care aceaceasta este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a constatat că nu există o încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin articolul menționat anterior. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE l ui ui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Declară revendicarea pentru surplus.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-11-09
0,96
AKDENIZ c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 39667/98 présentée par Yakup AKDENİZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2004 en une chambre composée
CtEDO 2000-11-28
0,95
YILMAZ contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45733/99 présentée par Metin YILMAZ contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de
CtEDO 2000-04-04
0,95
TUNCEL, TOPKAN, CIMEN ET YAVUZ contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42738/98 présentée par Metin TUNCEL, Sükrü TOPKAN, Kudbettin CIMEN et Ahmet YAVUZ contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant
CtEDO 2000-09-26
0,94
O.A. ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39543/98 présentée par O.A. et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 26 septembre 2000 en une chambre composée de M m
CtEDO 2000-10-03
0,94
D.A. ET B.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45736/99 présentée par D. A. et B. Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 octobre 2000 en une chambre composée
Sursă