CtEDO 05.12.2000 Auto

VARLI ET AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VARLI ET AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 38586/97 prezentate de Veysi VARLI și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima secțiune), care are loc la 5 decembrie 2000 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Biersan, Casadevall, Maruste, judecătorii dlui O Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 22 septembrie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamanții, domnii Veysi Varl., Hüseyin Bora, Mehmet Tekin, Sad Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanții, șefii sau membrii diverselor sindicate din Diyarbakr au semnat un comunicat de presă cu data de 27 mai 1993. În comunicatul elaborat de reprezentanți ai douăzeci și patru de organizații, cum ar fi sindicatele, camerele de meserii, asociațiile și ziarele, guvernul de la acea vreme a fost foarte criticat și condamnat pentru nerespectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și a fost identificat cu o logică exterminatoare. În comunicat, membrii presei, scriitorii și jurnaliștii au fost obligați să fie mai realiști în prezentarea unor incidente precum execuțiile succinte, incendiile din sat, disparițiile în arest la 17 septembrie 1993, curtea de securitate a statului Diyarbakar (inclusiv curtea de siguranță a statului membru mai) a acordat un mandat de depunere în lipsă împotriva reclamanților. Aceștia din urmă au fost arestați și reținuți provizoriu: dnii Varl Legea din 1991 mai) i-a inculpat pe reclamanții de difuzare a propagandei împotriva integrității lapei, ca urmare a semnării comunicatului de presă în litigiu. Procurorul își motivează rechiziționarea citând și interpretând anumite pasaje din comunicatul în litigiu: În Turcia și în țara noastră, statul își pune amprenta asupra procesului cu masacre și execuții sumare [...] ...în comunicatul menționat anterior, cetățenii de origine kurdă ai Republicii Turce sunt considerați ca fiind un popor separat. Declarația PKK făcută în martie 1993 și conform căreia organizația își încetează acțiunile armate este interpretată ca fiind Acuzații se află în domeniul imaginar, când consideră că angajamentul PKK de a-și opri acțiunile armate ar fi un apel la pace și că ar include PKK în structura patriotică În timp ce cetățenii de origine etnică [sic] ai Republicii turce sunt supuși în fiecare zi acțiunilor armate ale PKK, [inculpații] acționează împotriva acestor acțiuni și consideră că sunt masacrați lupta împotriva organizației teroriste de către forțele de securitate. ...este clar că regiunea numită prin termenul ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Am semnat comunicatul pentru a acuza guvernul cu privire la încălcările drepturilor democratice și pentru dezvoltarea democrației. [Comunicarea nu conține] nici o parte a infracțiunii în ceea ce îl privește pe dl Ayd.n, acesta a declarat, cu ocazia laminării din 30 decembrie 1993, că nu a semnat comunicatul în litigiu și nu a fost conștient de conținutul acestuia. În timpul luării sentinței de la 30 decembrie, toți reclamanții au fost eliberați provizoriu. Condamnarea reclamanților prin Hotărârea din 13 aprilie 1994, Curtea de Securitate a statului a declarat reclamanții vinovați în art. 8 din Legea din 1991. Ei au fost condamnați fiecare la un an și opt luni de închisoare, precum și să plătească o amendă grea de 208.333,000 de lire turce. La o dată nespecificată, reclamanții s-au ocupat împotriva hotărârii din 13 aprilie 1994. La 8 decembrie 1994, Curtea de Casație a confirmat hotărârea menționată. Ca urmare a modificărilor aduse legii din 1991 prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, Curtea de Securitate a statului Diyarbakýr reexaminează din oficiu cauza reclamanților. La 16 noiembrie 1995, i-a condamnat la 10 luni de închisoare, precum și la plata unei amenzi grele de 833333 de lire turcești. Curtea a impus pedeapsa cu închisoarea pentru o suspendare cu punere la închisoare. În motivele recursului lor, au invocat dispozițiile Convenției. La 29 aprilie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Curții de Securitate a Uniunii Europene. Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991 privind combaterea terorismului a fost modificată prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, care a intrat în vigoare la 30 octombrie. Articolele 8 și 13 din Legea nr. Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia și unității indivizibile a națiunii sunt interzise, indiferent de procedura utilizată și de scopul urmărit. Oricine se angajează în astfel de activități este condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești. Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau a unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de 1-3 ani de închisoare și la o amendă de 100-3 sute de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele nu se convertesc în amendă. art. 17 Printre persoanele condamnate pentru infracțiuni care intră sub incidența prezentei legi, cele (...) pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate beneficiază din oficiu de o eliberare condiționată, cu condiția să fi ispășit trei sferturi din sentința lor și să fi dat dovadă de bună purtare. (...) Primul și al doilea paragraf din art. 19 (...) din Legea nr. 647 privind executarea pedepselor nu se aplică condamnaților în cauză Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995 de modificare a Legii nr. 3713 privind modificările aduse dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 3713 privind cuantumul pedepselor, legea din 27 octombrie 1995 conține o Dispoziție provizorie referitoare la art. 2 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, instanța care a pronunțat hotărârea revizuiește dosarul persoanei condamnate în temeiul art. 8 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și, în conformitate cu modificările aduse (...) art. 8 din Legea nr. 3713, reconsideră durata pedepsei aplicate acestei persoane și decide dacă aceaceasta ar trebui să beneficieze de art. 4 și 6 din Legea 647 din 13 iulie 1965. Legea nr. 647 din 13 iulie 1965 privind executarea pedepselor Legea nr. 647 reglementează, în special în următoarele dispoziții, executarea pedepselor și condițiile eliberării condiționate: art. 5 Pedeapsa din culpă constă într-o plată către Trezorerie a unei sume stabilite în limitele prevăzute de lege. (...) Dacă, în urma notificării ordinului de plată, condamnatul nu își găsește în termen de zece mii de lire sterline, procurorul Republicii decide cu privire la încarcerarea sa în termen de o zi de zece mii de lire turcești. (...) Pedeapsa cu închisoarea nu poate depăși trei ani (...). art. 19 alineatul (1) (...) persoanele condamnate la o pedeapsă privativă de libertate beneficiază din oficiu de o eliberare condiționată, cu condiția să fi ispășit jumătate din pedeapsă și să fi dovedit bună purtare (...). GRIFS Invocând art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamanții se plâng că nu au beneficiat de o cale de atac eficientă pentru a contesta legalitatea detenției lor provizorii. Reclamanții denunță, de asemenea, o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil și susțin în special că instanța de securitate a statului Diyarbakr, care i-a judecat, nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, deoarece unul dintre cei trei judecători ai acesteia era un ofițer militar. Reclamanții susțin nerespectarea dreptului lor la apărare prin faptul că avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație nu le-a fost notificat. În această privință, aceștia au notificat art. 6 alineatul (1) din Convenția combinată cu art. 6 alineatul (3) litera (b). În cele din urmă, reclamanții se plâng de faptul că condamnarea lor ar constitui o încălcare nejustificabilă a libertății lor de exprimare, astfel cum este consacrată la art. 10 din convenție. Reclamanții se plâng cu toții de lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului Diyarbakýr [art. 6 alineatul (1) din convenție], de lipsa de echitate a procedurii în fața acesteia [art. 6 alineatul (1) ] 1 din Convenție, coroborată cu art. 6 alineatul (3) din Convenție, reclamanții Varl În stadiul actual al dosarului în fața acesteia, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni, cum ar fi cele ale reclamanților, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamanților, astfel cum au fost prezentate în cererea lor, și a constatat că reclamanții au fost informați cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE în ceea ce privește dl Varl., dl Bora, dl Tekin, dl Yașar și dna Y

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-10-21
0,99
VARLI ET AUTRES contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38586/97 présentée par Veysi VARLI ET AL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 octobre 2003 en une cham
CtEDO 2004-10-19
0,96
AFFAIRE VARLI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VARLI ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 38586/97) ARRÊT STRASBOURG 19 octobre 2004 DÉFINITIF 19/01/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2000-10-17
0,95
KARAKOC, ALPASLAN ET AKYOL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes présentées contre la Turquie par n° 27692/95 n° 28138/95 n° 28498/95 Bahri Zülfü KARAKOÇ Mehmet ALPASLAN Hamdullah AKYOL La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section),
CtEDO 2001-03-06
0,95
DEMIREL ET KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE Requête n° 36113/97 présentée par Özlem DEMIREL et Özkan KÖYLÜOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 mars 2001 en une chambre composée de M mes E. P
CtEDO 2000-03-28
0,95
A.A., H.A., M.A. et R.A. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 30015/96 présentée par A.A., H.A., M.A. et R.A. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 mars 2000 en une chambre composée d
Sursă