S.G. et F.G. contre l'ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
S.G. et F.G. contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA I Cerere nr. 32386/96 prezentată de S.G. și F.G. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 14 decembrie 2000 într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen, dnii Conforti, Gaukur Jörundsson Türmen Biersan Casadevall judecători și dnii O Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 22 decembrie 1995 și înregistrată la 23 iulie 1996, Având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamanții, care locuiesc în Bologna, sunt doi cetățeni italieni, născuți în 1955 și, respectiv, 1953. Reclamanții locuiesc într-un apartament situat la etajul trei și ultimul al unei mici coproprietăți. În februarie 1991, o unitate de catering la pachet (pizzeria) ) s-a instalat la parter în aceeași coproprietate, iar unitatea în cauză intenționa să folosească un cuptor de foc din lemn care, pentru a evacua fumul, ar fi folosit o mică conductă de fum. În mai 1991, reclamanții s-au adresat primarului, Fondului local de securitate a sănătății (USL), poliției municipale și biroului pentru abuzul de urbanism din orașul Bologna, solicitând verificarea regularității instalației, în special în ceea ce privește conducta de fum. La 26 noiembrie 1991, UTL a emis un aviz favorabil pentru restaurator. În urma autorizării primăriei, activitatea de restaurare în litigiu a putut, prin urmare, să înceapă. UTL a efectuat ulterior o nouă inspecție a locului și a arătat că conducta de fum nu avea dispozitivul necesar pentru eliminarea funinginei înainte de a arunca fumul în atmosferă. Pe baza acestei constatări, la 25 mai 1994, primarul a observat că o astfel de situație era contrară dispozițiilor privind igiena și urbanismul și că exista un pericol de inalubritate din cauza emisiilor de particule nearse în suspensie și, prin urmare, primarul i-a ordonat restauratorului să pună în aplicare dispozitivul necesar pentru eliminarea funinginei. În timpul unei noi inspecții la nivelul UTL, s-a constatat că dispozitivul instalat de restaurator, ca urmare a ordonanței primarului din 25 mai, nu a fost eficient din cauza unei întrețineri insuficiente. UTL a acoperit prezența reziduurilor de carbon nearse pe terasa reclamanților. La 28 noiembrie 1994, primarul din Bologna a ordonat restauratorului încetarea imediată a activității sale până la adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru eliminarea problemelor identificate. La 8 mai 1995, adjunctul primarului pentru probleme de sănătate a comunicat judecătorului de instanță, sesizat între timp de reclamantă, că situația nu era dăunătoare pentru sănătatea persoanelor într-o asemenea măsură încât era necesar să se revoce autorizația sanitară acordată restauratorului. La 25 octombrie 1995, judecătorul de instanță a respins recursul recurentei, aceasta din urmă interigând apelul, dar a fost respinsă. La 14 noiembrie 1996, primarul a considerat că intervențiile repetate în vederea eliminării problemei nu au produs rezultate satisfăcătoare, ci doar reduceri temporare ale efectelor reziduurilor. Primarul a considerat că o situație gravă de inalubritate persistă și că acest lucru impunea măsuri de urgență. Pe baza celor mai recente extrase ale UTL și în conformitate cu propunerea făcută de aceasta din urmă, primarul a ordonat, prin urmare, restauratorului să întrerupă imediat funcționarea cuptorului cu lemne. Potrivit reclamanților, activitatea în cauză și daunele rezultate ar fi continuat până în prezent. GRIEFS Reclamanții se plâng în primul rând de încălcarea dreptului lor la respectarea vieții lor private și de familie, precum și a domiciliului lor. În acest sens, ei invocă articolele 2, 4 și 8 din Convenție și, în sprijinul acestui motiv, au produs probe de reziduuri de carbon și fotografii. Reclamanții se plâng în al doilea rând de durata primei proceduri în fața instanței și, prin urmare, susțin încălcarea articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție. La 22 octombrie 1998, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât. În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, intrat în vigoare la noiembrie 1998, cauza este examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu această dată. Guvernul și-a prezentat observațiile la 18 februarie 1999. Grefa nu a primit observații din partea reclamanților în termenul care le-a fost acordat inițial. Prin două scrisori din data de 30 iulie și, respectiv, 10 noiembrie 1999 (care au fost trimise prin curiere recomandată cu confirmare de primire), reclamanții au fost informați cu privire la faptul că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea poate tăia o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se creadă că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea. Aceste scrisori au rămas fără răspuns, iar din noiembrie 1999, tribunalele au încetat să mai contacteze Curtea. Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În plus, Curtea consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Michael O.O. Boyle Elizabeth Palm Moduleer Președinte