CtEDO 13.06.2002 Auto

CALVANESE et SPITALETTA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
13.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CALVANESE et SPITALETTA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 61665/00 prezentate de Gaetano CALVANSESE și Filomena SPITALTA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Lângă (secțiunea I), care se întrunește la 13 iunie 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mei Vajić Botomararova Zagrebelsky, Steiner judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 iunie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamanții sunt doi resortisanți italieni, născuți în 1944 și 1947 și reședinți la Prato. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Mari, avocat în baroul Prato. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au un apartament în Sesto Fiorentino (Florence), pe care l-au închiriat în L.A. Printr-un act notificat la 19 februarie 1990, reclamanții au informat locatarul cu privire la intenția lor de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 5 septembrie 1990, și au numit persoana în cauză să se prezinte în fața instanței din Florența. Printr-o ordonanță din 13 martie 1990, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat până la 5 septembrie 1991 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 1 octombrie 1991. La 19 septembrie 1991, reclamanții au făcut o declarație solemnă că aveau nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-i face reședința fiicei lor. La data de 4 octombrie 1991, reclamanții au însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La 12 noiembrie 1991, ei i-au comunicat că expulzarea va fi executată la 26 noiembrie 1991 prin intermediul unui executor al justiției. Între 26 noiembrie 1991 și 21 mai 1992, executorul justiției a efectuat două tentative de expulzare care s-au soldat cu eșec, deoarece reclamanții nu au putut beneficia de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. Urmând sfatul avocatului lor, din mai 1992 până în august 1998, reclamanții au decis să întrerupă încercările de expulzare prin execuție din motive economice. La 7 august 1998, reclamanții i-au atribuit locatarului o a doua poruncă de eliberare a apartamentului. La 8 august 1998, ei i-au comunicat că expulzarea va fi executată la 24 septembrie 1998 printr-un executor al justiției. Între 24 septembrie 1998 și 26 iunie 2000, executorul justiției a avut loc la șase tentative de expulzare care au eșuat, cei care au putut beneficia de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. La 26 iunie 2000, invocând art. 6 din Legea nr. 431/98, locatarul a solicitat judecătorului judecător să suspende procedura de expulzare. Acesta din urmă a acordat o suspendare până la 14 decembrie 2000. La 25 ianuarie 2001, reclamanții și-au recuperat apartamentul cu ajutorul forței publice. (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate; reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție, de durata executării procedurii de expulzare. Guvernul susține că instanțele nu vor epuiza căile de atac interne și ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul de a le acorda asistență publică. Reclamanții denunță lipsa unei căi de atac interne și susțin că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda asistență publică. Curtea amintește că a respins deja această obiecie în cauza Immobiliare Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, Ö Õ din partea guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al reclamanților nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-27
0,97
SPALLETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61666/00 présentée par Giuliana SPALLETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de MM. C.
CtEDO 2002-05-30
0,97
LO TUFO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 64663/01 présentée par Alessandra et Ilaria LO TUFO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 30 mai 2002 en une chambre composée
CtEDO 2002-05-07
0,96
GIULIANI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62842/00 présentée par Alessandra GIULIANI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mai 2002 en une chambre composée de M me F.
CtEDO 2000-09-07
0,96
S.A. ET D.D.L. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 30973/96 présentée par S.A. et D.D.L. contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 7 septembre 2000 en une chambre composée de M. C.L
CtEDO 2002-10-17
0,96
CESCHEL contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 60420/00 présentée par Jolena CESCHEL contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de M me F. Tulkens, présidente, M.
Sursă