CtEDO 30.05.2002 Auto

LO TUFO contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
30.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LO TUFO contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 64663/01 prezentate de Alessandra și Ilaria LO TUFO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se înscrie la 30 mai 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mes Vajić Botosarova Zagrebelsky, Steiner judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 14 august 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, după ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Recurentele sunt două resortisante italiene, născute în 1968 și, respectiv, 1964 și având reședința la Londra și, respectiv, la Florența. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul L. Aglietti, avocat în baroul Florenței. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. C.S. era proprietara unui apartament în Florența, pe care l-a închiriat lui M.P. la 21 decembrie 1989, reclamantele au devenit proprietare ale acestui apartament. Printr-un act notificat la 21 februarie 1990, recurentele l-au informat pe chiriaș cu privire la intenția lor de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 30 iunie 1991, l-au rugat să elibereze locul înainte de această dată și i-au cerut să se prezinte în fața judecătorului judecător din Florența. Printr-o ordonanță din 18 iunie 1990, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere la 15 noiembrie 1993 și a decis că locul trebuie eliberat până la 15 septembrie 1994 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 17 iulie 1990. La 17 noiembrie 1994, recurentele au făcut o declarație solemnă pe care au avut o nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-l transforma într-o reședință de la Lună dintre ele. La 25 mai 1995, reclamantele au adresat locatarului comanda de a elibera apartamentul. La 3 august 1995, acestea i-au comunicat că expulzarea va fi executată la 5 octombrie 1995 printr-un executor al justiției. Între 5 octombrie 1995 și 1 octombrie 1998, executorul justiției a făcut șaisprezece tentative de expulzare care au eșuat toate, recurentele neputând beneficia niciodată de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. La 21 iulie 1999, invocând art. 6 din Legea nr. 431/98, locatarul a solicitat instanței judecătorești să suspende procedura de deportare și a suspendat procedura până la 23 septembrie 1999. În octombrie 2000, chiriașul a părăsit locul în mod spontan și reclamantele și-au putut recupera apartamentul. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurentele se plâng că posibilitatea de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate. De asemenea, recurentele se plâng, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata executării procedurii de expulzare. Guvernul susține că recurentele nu au epuizat căile de atac interne și ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul acordării de asistență publică. Recurentele denunță lipsa unei căi de atac interne și susțin că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda ajutor de stat. Curtea amintește că a respins deja această obiecie în cauza Immobiliare Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 227743/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, Ö Õ din partea guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentelor nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-05-07
0,97
GIULIANI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62842/00 présentée par Alessandra GIULIANI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mai 2002 en une chambre composée de M me F.
CtEDO 2002-06-13
0,97
CALVANESE et SPITALETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61665/00 présentée par Gaetano CALVANESE et Filomena SPITALETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une cham
CtEDO 2002-06-27
0,97
SPALLETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61666/00 présentée par Giuliana SPALLETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de MM. C.
CtEDO 2002-05-07
0,96
CIANFANELLI-BANCI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 60663/00 présentée par Marcella CIANFANELLI-BANCI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mai 2002 en une chambre composée de
CtEDO 2002-10-17
0,96
RECCHI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67796/01 présentée par Filippo Maria RECCHI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de
Sursă