CtEDO 07.05.2002 Auto

CIANFANELLI-BANCI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CIANFANELLI-BANCI contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 60663/00 prezentate de Marcella CIANFANELLI-BANCI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se întrunește la 7 mai 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președintele Lorenzen Vajić Levits Botomarova dnii Kovler Zagrebelsky, judecătorii dlui E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 3 aprilie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant italian, născut în 1930 și rezident la Montemurlo (Prato). S. Romei, avocat în baroul Florenței. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta deține două apartamente în Florența, pe care le închiriase în R.M. și V.D.B. Procedura împotriva R.M. Printr-o scrisoare recomandată din 25 mai 1989, recurenta a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1991, și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act Printr-o ordonanță din 13 iulie 1992, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 13 iulie 1993 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 11 septembrie 1992. La 15 iulie 1993, reclamanta a însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La 27 iulie 1993, reclamanta i-a comunicat că expulzarea va fi executată la 7 octombrie 1993 printr-un executor al justiției. Între 7 octombrie 1993 și 25 octombrie 2001, executorul justiției a avut loc la șaisprezece tentative de expulzare care au eșuat toate, reclamanta neputând beneficia de asistența publică. La 21 iulie 1999, invocând art. 6 din Legea nr. 431/98, locatarul a solicitat instanței judecătorești să suspende procedura de expulzare. Acesta din urmă a suspendat până la 26 ianuarie 2001. La 26 ianuarie 2001, executorul judiciar nu a putut executa expulzarea, din lipsă de concurs de forță publică. Următoarea încercare de expulzare prin executor judiciar este prevăzută pentru 16 mai 2002. Procedura împotriva V.D.B. Printr-o scrisoare recomandată din 25 mai 1989, recurenta a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1991, și i-a cerut să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act Printr-o ordonanță din 4 mai 1992, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 4 mai 1993. Această hotărâre a devenit executorie la 16 iunie 1992. La 5 mai 1993, reclamanta a însemnat chiriașului ordinul de eliberare a apartamentului. La 15 mai 1993, reclamanta i-a comunicat că expulzarea va fi executată la 22 iulie 1993 printr-un executor al justiției. Între 22 iulie 1993 și 25 octombrie 2001, executorul justiției a făcut șaisprezece tentative de expulzare care au eșuat toate, reclamanta neputând beneficia de asistența forței publice. La 23 iulie 1999, invocând art. 6 din Legea nr. 431/98, locatarul a solicitat judecătorului judecător să suspende procedura de expulzare. Acesta din urmă a dispus suspendarea până la 26 ianuarie 2001. La 26 ianuarie 2001, executorul justiției nu a putut executa expulzarea, din lipsă de concurs de forță publică. Următoarea încercare de expulzare prin executor judiciar este prevăzută până la 16 mai 2002. În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanta se plânge că obligația de a-și recupera apartamentele constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. De asemenea, recurenta se plânge, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata de executare a procedurilor de expulzare și de negare a dreptului de acces la o instanță. Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne. Ea ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul acordării de asistență publică. Recurenta denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda ajutor de stat. Curtea amintește că a respins deja această obiecie în cauza Immobiliare Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 27743/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, Ö Õ din partea guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-05-07
0,97
GIULIANI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62842/00 présentée par Alessandra GIULIANI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mai 2002 en une chambre composée de M me F.
CtEDO 2002-10-17
0,96
CESCHEL contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 60420/00 présentée par Jolena CESCHEL contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de M me F. Tulkens, présidente, M.
CtEDO 2002-06-27
0,96
VIETRI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 66373/01 présentée par Cesare VIETRI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2002-05-23
0,96
FEDERICI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62764/00 présentée par Mario FEDERICI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2002-10-17
0,96
RECCHI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67796/01 présentée par Filippo Maria RECCHI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de
Sursă