CESCHEL contre l'ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 60420/00 prezentată de Jolena CECHEL împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 17 octombrie 2002 într-o cameră compusă din Tulkens, președinta Bonello Lorenzen Vajić Botosarova Zagrebelsky Steiner, judecătorii M. S. Nielsen grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 29 iulie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant italian, născut în 1972 și rezident la Roma. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl E. Bocchini, avocat în baroul Romei. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Recurenta este proprietara unui apartament în Roma pe care l-a închiriat M.P.S. printr-o scrisoare recomandată din 12 februarie 1992, reclamanta a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 30 septembrie 1992, și i-a cerut să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act care a fost notificat la 26 martie 1992, recurenta își va reiniția avizul de concediu și i-a atribuit acesteia să se prezinte în fața instanței judecătorești din Roma. Printr-o ordonanță din 12 octombrie 1992, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere la 30 septembrie 1994 și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 martie 1995. Această hotărâre a devenit executorie la 12 octombrie 1992. Prin aplicarea Legii nr. 35/93, data expirării contractului de închiriere a fost amânată cu doi ani.

La 28 iunie 1995, reclamanta a făcut o declarație solemnă că avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face propria locuință. La 14 iulie 1995, aceasta a informat locatarul că expulzarea va fi efectuată la 12 septembrie 1995 prin intermediul ușierului judiciar. Între 12 septembrie 1995 și 18 martie 1999, executorul justiției a condus la șaisprezece tentative de expulzare, toate prin eșec, reclamanta neputând beneficia de concursul de forță publică. După intrarea în vigoare a Legii nr. 441/98, procedura de expulzare a fost suspendată până la 30 noiembrie 1999. Cu toate acestea, între 24 septembrie 1999 și 10 martie 2000, executorul judiciar a efectuat trei tentative de expulzare, toate prin eșec, reclamanta neputând beneficia de concursul de forță publică.

La 19 aprilie 2000, reclamanta și-a recuperat apartamentul. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, din lipsă de a acorda asistență publică. reclamanta se plânge, de asemenea, în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenția privind durata procedurii de expulzare și de negare a dreptului de acces la o instanță. Curtea constată că, printr-o scrisoare din 7 ianuarie 2002, avocatul recurentei a fost invitat să transmită observațiile sale scrise ca răspuns la observațiile guvernului în termen de 19 februarie 2002. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 15 mai 2002, Curtea a reamintit avocatului recurentei că nu și-a prezentat observațiile scrise și-a atras atenția asupra conținutului articolului 37 alineatul (1) din convenție.

Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. de a elimina cererea de rol. Søren N ielsen Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 60420/00 présentée par Jolena CESCHEL contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de M me F. Tulkens, présidente , M. G. Bonello , M. P. Lorenzen , M me N. Vajić , M me S. Botoucharova , M. V. Zagrebelsky , M me E. Steiner, juges , et de M. S. Nielsen , greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 29 juillet 2000, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1972 et résidant à Rome. Elle est représentée devant la Cour par M e E. Bocchini, avocat au barreau de Rome.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. La requérante est propriétaire d’un appartement à Rome qu’elle avait loué à M.P.S. Par une lettre recommandée du 12 février 1992, la requérante informa la locataire de son intention de mettre fin à la location à l’expiration du bail, soit le 30 septembre 1992, et la pria de libérer les lieux avant cette date. Par un acte signifié le 26 mars 1992, la requérante réitéra l’avis de congé et assigna l’intéressée à comparaître devant le juge d’instance de Rome. Par une ordonnance du 12 octobre 1992, ce dernier confirma formellement le congé du bail au 30 septembre 1994 et décida que les lieux devaient être libérés au plus tard le 31 mars 1995. Cette décision devint exécutoire le 12 octobre 1992. Par application de la loi n o 359/92, la date d’expiration du bail fut reportée de deux ans.

Le 28 juin 1995, la requérante signifia à la locataire le commandement de libérer l’appartement. Le 28 juin 1995, la requérante fit une déclaration solennelle qu’elle avait un besoin urgent de récupérer l’appartement pour en faire son habitation propre. Le 14 juillet 1995, elle signifia à la locataire l’avis que l’expulsion serait exécutée le 12 septembre 1995 par voie d’huissier de justice. Entre le 12 septembre 1995 et le 18 mars 1999, l’huissier de justice procéda à seize tentatives d’expulsion, qui se soldèrent toutes par un échec, la requérante n’ayant pas pu bénéficier du concours de la force publique. Suite à l’entrée en vigueur de la loi n o 431/98, la procédure d’expulsion fut suspendue jusqu’au 30 novembre 1999. Toutefois, entre le 24 septembre 1999 et le 10 mars 2000, l’huissier de justice procéda à trois tentatives d’expulsion, qui se soldèrent toutes par un échec, la requérante n’ayant pas pu bénéficier du concours de la force publique.

Le 19 avril 2000, la requérante récupéra son appartement. GRIEFS 1. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint de l’impossibilité prolongée de récupérer son appartement, faute d’octroi de l’assistance de la force publique. 2. La requérante se plaint également au titre de l’article 6 § 1 de la Convention de la durée de la procédure d’expulsion et du déni de son droit d’accès à un tribunal.

MOTIFS DE LA DECISION

La Cour constate que l’avocat de la requérante a été invité, par une lettre du 7 janvier 2002, à faire parvenir ses observations écrites en réponse à celles du Gouvernement dans un délai échéant le 19 février 2002. Cette lettre est restée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 15 mai 2002, la Cour a rappelé à l’avocat de la requérante qu’il n’avait pas présenté ses observations écrites et a attiré son attention sur la teneur de l’article 37 § 1 de la Convention. L’avocat de la requérante, qui a reçu cette lettre le 25 mai 2002, n’a pas répondu. La Cour en conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 2 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren N ielsen Françoise Tulkens Greffier adjoint Présidente