CtEDO 23.05.2002 Auto

PETITTA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
23.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PETITTA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 60431/00 prezentată de Rosamenta împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 23 mai 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mei Vajić Botomarova Zagrebelsky, Steiner judecători, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 7 august 2000, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1958 și rezident la Roma. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul D. Vani, avocat în Baroul de la Roma. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta are un apartament în Roma, pe care l-a închiriat în V.S. Printr-o scrisoare recomandată din 31 ianuarie 1991, recurenta l-a informat pe chiriaș cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1991, și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Chiriașul a murit. Soția sa G.M. și nepotul lor S.S. au refuzat să elibereze apartamentul. Printr-un act din 7 martie 1992, recurenta a reiterat avizul de concediu și i-a numit pe cei interesați să se prezinte în fața instanței judecătorești din Roma. Printr-o ordonanță din 17 iunie 1992, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 mai 1993. Această hotărâre a devenit executorie la 17 iunie 1992. La 22 septembrie 1993, reclamanta a insemnat chiriasilor comanda de a elibera apartamentul. La 10 noiembrie 1993, aceasta le-a comunicat la lit. (a) că expulzarea va fi executată la 18 ianuarie 1994 pe cale executorie. La 1 martie 1994, reclamanta a făcut o declarație solemnă pe care o declarase În perioada 18 ianuarie 1994 - 1 martie 2000, executorul justiției a făcut douăzeci și cinci de tentative de expulzare, toate prin eșec, reclamanta neputând beneficia de concursul forței publice. La 6 martie 2000, reclamanta și-a recuperat apartamentul. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge că posibilitatea de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. De asemenea, reclamanta se plânge, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata de executare a procedurii de expulzare și de negare a dreptului său de acces la o instanță de judecată. Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne; ea ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul acordării de asistență forței publice. Recurenta denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie privind refuzul acordării de asistență publică. Curtea reamintește că a respins deja această obiecție în cauza Imobiliar Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, instanța guvernamentală trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,97
C.T. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35428/97 présentée par C.T. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2002-10-17
0,97
CESCHEL contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 60420/00 présentée par Jolena CESCHEL contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de M me F. Tulkens, présidente, M.
CtEDO 2000-05-30
0,96
A.T.F. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 36004/97 présentée par A.T.F. contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 mai 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président, M. B. Conforti, M
CtEDO 2002-04-18
0,96
MATTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 55674/00 présentée par Ernesto MATTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 avril 2002 en une chambre composée de M. C.L. Ro
CtEDO 2002-06-27
0,96
SPALLETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61666/00 présentée par Giuliana SPALLETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de MM. C.
Sursă