CtEDO 27.06.2002 Auto

SPALLETTA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SPALLETTA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 61666/00 prezentate de Giuliana SPALLETTA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'lape (secțiunea I), care se află la 27 iunie 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen Vajić dnii Kovler Zagrebelsky, Steiner judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus la 7 septembrie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE recurenta este o resortisantă italiană, născută în 1935 și rezidentă în Frascati (Roma). A. Schiliri și A. Capograssi, avocați în baroul Romei. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta are un apartament în Ostia Lido (Roma), pe care l-a închiriat C.C. Printr-un act din 10 martie 1990, recurenta a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 octombrie 1990, și a numit-o în fața instanței din Roma. Printr-o ordonanță din 15 octombrie 1990, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat până la 31 octombrie 1991 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 15 octombrie 1990. La 5 octombrie 1991, reclamanta a însemnat chiriașului ordinul de eliberare a apartamentului. La 20 decembrie 1991, Comisia i-a dat un aviz conform căruia expulzarea ar fi fost executată la 19 februarie 1992 printr-un executor al justiției. Între 19 februarie 1992 și 8 martie 2000, executorul justiției a avut loc la 27 de tentative de expulzare care au eșuat toate, întrucât reclamanta nu a putut beneficia niciodată de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. La 13 aprilie 2000, recurenta își va recupera apartamentul. ÎN DREPT, reclamanta se plânge, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că posibilitatea de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. De asemenea, recurenta se plânge, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, de durata executării procedurii de expulzare și de negare a dreptului său de acces la o instanță. Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne, pe de o parte, pentru că ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul de a-i acorda asistența forței publice și, pe de altă parte, pentru că nu ar fi contestat niciodată legitimitatea trimiterilor ordonate de către executor, făcând opoziție în sensul art. 617 din Codul de procedură civilă (C.P.C.), care se referă la opoziția la actele executorii. În ceea ce privește excepția de neobosire, recurenta denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda asistență publică. Curtea reamintește că a respins deja această obiecie în cauza Imobiliare Saffi (hotărârea Immobiliare Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, Ö Õ din partea guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Curtea ia notă de faptul că, în cazul în care este adevărat că recurenta ar fi putut introduce o acțiune în fața judecătorului de executare pentru a contesta trimiterile efectuate de către executorul justiției în cazul în care acesta din urmă, în speță, nicio neregularitate nu a fost reprovocată acestuia din urmă care nu putea executa ordinul de expulzare fără a fi asistat de forța publică. Prin urmare, nu poate fi vorba despre acordarea forței publice, acțiunea în opoziție nu poate fi considerată un mijloc eficient; pe de altă parte, nu s-au furnizat jurisprudenți anteriori care să demonstreze contrariul. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-13
0,97
CALVANESE et SPITALETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61665/00 présentée par Gaetano CALVANESE et Filomena SPITALETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une cham
CtEDO 2002-10-17
0,97
CESCHEL contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 60420/00 présentée par Jolena CESCHEL contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de M me F. Tulkens, présidente, M.
CtEDO 2002-05-23
0,97
FEDERICI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62764/00 présentée par Mario FEDERICI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2002-05-07
0,97
GIULIANI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62842/00 présentée par Alessandra GIULIANI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mai 2002 en une chambre composée de M me F.
CtEDO 2001-10-04
0,97
C.T. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35428/97 présentée par C.T. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
Sursă